Te-ai temut vreodată că te-ai căsătorit cu persoana greșită? (II)

Fariseii s-au apropiat și, ca să-l pună la încercare [pe Isus], au întrebat: „Este îngăduit ca un bărbat să divorțeze de soția sa?”. El le-a răspuns: „Ce v-a poruncit Moise?”. Ei au spus: „Moise i-a dat voie bărbatului să-i scrie soţiei o carte de despărţire şi s-o lase să plece”.

Dar Isus le-a zis: „Din cauza inimilor voastre împietrite v-a scris porunca aceasta, însă la începutul creației, «Dumnezeu i-a făcut bărbat și femeie». «De aceea, omul va lăsa pe tatăl său și pe mama sa și se va uni cu soția sa și cei doi vor deveni un singur trup». Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Așadar, ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă”. (Marcu 10:2-9)

Biblia ne învață despre centralitatea fidelității în două moduri importante. În primul rând, Geneza ne învață că mariajul este o uniune în care soțul și soția devin „un singur trup”. Isus spune că acest lucru înseamnă că ei sunt uniți de Dumnezeu. Acesta a fost miezul învățăturii lui Iisus despre căsătorie atunci când a fost întrebat despre divorț în Marcu 10 și Matei 19. Citând din Geneza 2:24, el a spus: „«De aceea, omul va lăsa pe tatăl său și pe mama sa și se va uni cu soția sa și cei doi vor deveni un singur trup». Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Așadar, ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă” (Marcu 10:7-9). Căsătoria presupune părăsirea părinților, astfel încât soțul și soția devin „familie imediată” unul pentru celălalt. Ea implică o „lipire” sau o „uniune”, cuvinte care combină pasiunea cu permanența. Și are ca rezultat „un singur trup”, care este unul făcut de Dumnezeu.

Acest lucru este foarte important. Nu trebuie să ne lăsăm pradă ideii subiective că „unirea prin Dumnezeu” este ceva ce se întâmplă treptat, pe măsură ce relația de căsătorie crește, un fel de lipici care se fixează încet în timp, în condițiile potrivite. În acest caz, preotul de la o nuntă din biserică ar trebui să înlocuiască cuvintele lui Isus, spunând: „Prin urmare, declar că puteți sau nu să creșteți până la a fi uniți de Dumnezeu. Sper că o veți face, dar nu putem fi niciodată siguri”. Acest lucru ar fi absurd și greșit.

Dacă ne gândim că această unire efectuată de Dumnezeu este un proces gradual, atunci alterăm ideea pe care o articulează Isus. Isus le vorbește fariseilor, care credeau că divorțul este o modalitate ușoară și legitimă de a pune capăt căsniciei. Ei credeau că pot divorța și pot rămâne în grația lui Dumnezeu ca lideri religioși respectabili. Isus atrage atenția, atât lor, cât și nouă, că nu putem face acest lucru, deoarece căsătoriile noastre sunt unite de Dumnezeu. El vrea să ne împiedice să ne destrămăm căsniciile.

Dar, dacă o anumită căsătorie poate fi sau nu unită de Dumnezeu (în funcție de cât de bine decurge „procesul”), atunci pot afirma pur și simplu că mariajul meu nu a reușit să fie unit de Dumnezeu și, prin urmare, sunt îndreptățit să îl desfac. Acest lucru ar fi un nonsens al învățăturii lui Isus. De fapt, orice cuplu căsătorit în mod corespunzător este unit de Dumnezeu.

Un text de Christopher Ash pentru Crossway