În al doilea rând, alunecăm în inutilitate atunci când acordăm atenție și dăm ascultare oamenilor care nu le merită. Este vorba despre hoții de timp și energie. Hoții care, pur și simplu, ne fură viața, cu anii ei cei mai frumoși. În orice domeniu am lucra, vor apărea, inevitabil, nemulțumiții. Ei ne vor explica la început ce nu facem bine. Evident, îi tratăm ca pe oameni de bună credință și luăm în serios observațiile, silindu-ne să facem amendamente, să ameliorăm. Peste puțină vreme însă, va apărea, de la același om/oameni o altă critică. Cu aceleași bune intenții, vom încerca din nou să remediem, în funcție de observațiile primite.
De acum însă, totul se accelerează. Vin tot mai multe critici și sunt exprimate cu tot mai multă patimă, uneori la limita violenței verbale și chiar fizice. De acum suntem precum acei jongleuri care pot scăpa oricând mingiuțele și așteaptă, dintr-o clipă în alta, să se prăbușească în gol. Uneori, nici nu ne dăm seama bine care e cauza confuziei și a descurajării prin care trecem. Poate că pare ciudat ceea ce urmează să spun, dar o voi spune: există oameni care trebuie ignorați! Oameni cu care, dacă nu o termini, te vor termina. Oameni care pretind că te sfătuiesc pentru binele tău și al celorlalți, dar care nu fac nimic altceva decât să te secătuiască de puteri și de energie, transformându-te într-o epavă. Nu îi vei ajuta nici pe ei, nici pe ceilalți, și te vei nenoroci pe tine.
Nu vreau să spun nicio clipă că nu avem nevoie de critică, de oameni care să ne tragă de mânecă și să ne corecteze. Avem nevoie de sfaturi și de îmbunătățire. Avem nevoie de mentori, care uneori trebuie să fie aspri și neînduplecați. Există nemulțumiri întemeiate, cu fundament în realitate, și trebuie să plecăm urechea la ele. Trebuie însă să fim întotdeauna atenți cine sunt oamenii care ne critică. Ce fel de oameni sunt cei a căror părere cântărește greu pentru noi?
Mai întâi, care este caracterul lor, felul lor de a fi? (1) Este nemulțumirea și cârtirea una dintre însușirile lor principale? Sunt nemulțumiți și la lucru și la biserică și în familie? Cei în a căror inimă locuiește cârtirea vor fi întotdeauna cârtitori. Ei caută mereu motive să cârtească, pentru că asta generează inima lor. Ei nu îți fac o critică obiectivă a lucrării pe care o faci și nici nu sunt în stare de așa ceva. Vor sări ca vrăbiuța, cu mai puțină grație totuși, din critică în critică, până când îți vei da seama că nimic nu este bun!
(2) Apoi, este cel care critică un om mândru, egoist, însetat de atenție? Am descoperit într-o mulțime de situații că ceea ce părea să fie o critică a lucrării era, de fapt, o nemulțumire deghizată. Nemulțumirea persoanei respective că nu i se acordă atenția care crede că i se cuvine. Odată ce persoanei i se acordă atenția necesară, criticile se topesc ca prin minune. Nu este însă o soluție, pentru că setea de atenție nu se curmă niciodată, decât prin pocăință sinceră și răstignirea firii.
(3) Încă un lucru ar trebui verificat aici: este cel care aduce critica dispus să ajute în mod concret, să se implice cu consecvență și spirit de sacrificiu? A dovedit aceasta de-a lungul anilor, a câștigat experiență în focul slujirii sau este doar sfătuitor de cursă lungă?
Una dintre cheile succesului în viață este să ne alegem cu grijă vocile și sfaturile care cântăresc greu pentru noi. Cartea psalmilor are multe să ne spună pe această temă. Primejdia mare nu este că vom fi necăjiți, batjocoriți, ci că am putea deveni ca batjocoritorii noștri. Sau, cum spune psalmistul, vom vorbi ca ei. Vom fi înghițiți și acaparați. Tocmai de aceea îndemnul este să folosim mai mult butonul de „mute” anul acesta. Să învățăm să ne temem mai mult de Dumnezeu și să acordăm atenția celor care fac la fel.
Donează online și susține Edictum Dei.
Donează
Loghează-te cu Facebook
Loghează-te cu Google
Loghează-te cu Twitter