Și ne iartă nouă apocalipsele noastre!

Apocalipsa este ultima carte a Bibliei. Aceasta ne vorbește despre vremea sfârșitului, dar nu numai. Apocalipsa este o carte fascinantă. Bogăția simbolică, structura materialului, varietatea temelor abordate, ecourile altor părți din Scripturi care răsună aici și multe alte motive ar trebui să ne determine să prețuim, să studiem și să trăim această carte.

Apocalipsa poate însă deveni, foarte ușor, boală, obsesie, defect și nu puțini sunt cei afectați. Ce înseamnă asta? Să oferim un exemplu ipotetic, dar concret, inspirat din realitate. Te întâlnești cu X care îți spune că a primit o revistă sau a participat la o întâlnire. De fapt, ca să ținem pasul cu vremurile, X a primit un link în care vorbitorul a abordat problema sfârșitului. Îți va spune că la început nu era interesat, că nu era el cu chestii de genu, dar vorbitorul a arătat cum o profeție biblică s-a împlinit chiar zilele astea. Este vorba despre o amenințare pe care Israelul o lansase către un vecin. Egiptul a făcut declarații pe marginea subiectului. Chiar atunci Rusia a comentat, la rândul ei, și a trimis câteva avioane suplimentare în Siria. Trump a luat cuvântul și a spus că nu va lăsa Israelul la greu. Discuția continuă. Se ajunge la petrol, la Arabia Saudită, la evreii care au venit în anii ‘90 din Etiopia. Acuma parcă e la înălțimile Golan. Interlocutorul nu poate să explice foarte coerent profeția, contextul ei biblic sau legăturile care există între evenimentele contemporane și textul biblic. Este ca o shaorma escatologică cu de toate. Ok, recunoaște și X că s-a încurcat, dar vorbitorul pe care l-a auzit știe să explice foarte bine și, dacă vrei, îți va trimite linkul. De fapt, îl va trimite oricum. Merită, merită! Oricum, profeția aia de care îți spunea s-a împlinit și asta înseamnă, că foarte repede se vor împlini și celelalte. Ce, tu nu ai auzit că se fabrică masiv chipuri. O să se profite de toată treaba asta cu virusul și le vor implanta. Totuși, te liniștește: între timp va avea loc răpirea și tu vei scăpa. Va fi frumos, frumos… poate chiar în timp ce asculți un mesaj de genu’ pe Youtube.

Te întâlnești din nou cu prietenul X. Aproape că ai fi dorit să îl eviți, pentru că ai văzut postările din ultimele săptămâni și intuiești în ce direcție va merge discuția. Nu te-ai înșelat deloc. Chiar în timp ce tu îi povesteai că ai fost operat, prietenul tău te întrerupe pentru a te întreba dacă ai auzit că armata Israelului se pregătește de un atac. Încerci să continui, și tocmai când ai prins firul din nou, prietenul te întrerupe pentru a-ți spune că are un atlas cu hărți biblice și direcția în care merge armata Israelului e exact cea prezisă într-o profeție din Isaia. Și oricum și hainele preoților sunt deja pregătite. Degeaba zâmbești, îți va spune, asta nu poate fi decât din ignoranță.

Data viitoare, vei trece de-a dreptul pe partea cealaltă a străzii. Cugeți un pic la cele întâmplate și te necăjești. Îți amintești ce discuții faine aveai cu X, cum reușea să descopere în Biblie lucruri pe care alții nu le vedeau. Parcă era și mai natural și puteai să râzi cu el. Acum însă, precum în poveste, orice discuție se transformă în profeție, orice știre e o indicație clară a sfârșitului iminent și orice aparat este codat cu 666. Nu mai merge în misiune pentru că predicatorul apocaliptic începe la 7:00 și nu ajungeți până atunci acasă. Mai încerci, timid, să îl abordezi: totuși profeția aia de care spuneai nu s-a împlinit, cum zicea predicatorul… Ah, nu ai înțeles tu. Urmează o explicație laborioasă care te face să regreți că ai semnalat minciuna și impostura. Oftezi și zici singurul lucru pe care îl mai poți zice: Ce trist!

Sunt conștient că situația de mai sus conține anumite exagerări, dar în linii mari este bine ancorată în realitate. Cartea Apocalipsa, ca toate celelalte profeții biblice, poate să revitalizeze viața noastră spirituală și să ne determine la o umblare mai aproape de Domnul aici și acum sau, după cum spuneam, poate deveni boală. Escatologia este un domeniu important al teologiei, dar ea înseamnă mai mult decât un studiu academic. Escatologia, la fel ca orice altă ramură a teologiei, este puternic ancorată în realitate și trebuie să modeleze concret viața noastră. Isus Hristos se va întoarce fizic, concret, real, în lumea noastră și va pune capăt istoriei. Faptul că studiul Apocalipsei și escatologia pot fi deformate nu înseamnă că trebuie abandonate. În continuarea voi căuta să sugerez câteva semne care pot să indice faptul că am am distorsionat studiul escatologiei, iar preocupările noastre au devenit bolnăvicioase:

Atunci când Isus Hristos nu mai este centrul căutării noastre, ci aceasta este centrată pe aspecte secundare. Apocalipsa, la fel ca întreaga Scriptură are de-a face cu El. Dacă studiem corect Apocalipsa, ne vor arde inimile în noi de dragul Lui, iar strigătul care va țâșni din lăuntrul nostru va fi: „Vino, Doamne Isuse!” Orice abordarea a Apocalipsei sau a escatologiei care Îl împinge pe Hristos în plan secundar este eronată. Când premierul Israelului capătă un rol mai proeminent decât El, putem fi siguri că ne aflăm pe drumul greșit. Scopul ultim al studiului Apocalipsei și al vremii sfârșitului trebuie să fie Isus Hristos și închinarea înaintea Lui. Cartea chiar ne prezintă multiple secvențe de închinare desfășurate în sferele cerești. Ființele cerești cad în închinare, copleșite de măreția Celui care stă pe tron. Pregătirea pentru sfârșit și pentru cer implică închinare, nu studii geopolitice.

Atunci când studiul stârnește curiozitate, dar nu generează sfințirea vieții. Atunci când înțelegem Cine este Hristos, ce fel de loc este cerul, ce fel de oameni îl vor popula, vom fi motivați să ne pregătim tot mai mult pentru Întoarcerea lui Hristos și sosirea noastră acolo. Din păcate, tocmai aspectul acesta esențial îl ratează atât de mulți. Devin atât de preocupați de calcularea anilor și a datelor, de stabilirea soroacelor, de potriveli profetice și politice, încât uită esențialul: sunt pregătit sau nu? În lumina acestor lucruri, ce trebuie scos din viața mea? Ce lipsește de acolo? Ziua aceea va aduce lumină, dar nu și posibilitatea reabilitării și a restaurării. Cât de ironic este că tocmai preocupările legate de venirea Domnului ne împiedică să ne pregătim!

Atunci când preocuparea pentru semeni nu este sporită, ci, dimpotrivă, devenim tot mai insensibili. Mai întâi, ar trebui să ne preocupe binele spiritual al semenilor, dar nu trebuie să neglijăm nici celelalte nevoi ale lor. Dacă am înțelege cu adevărat Apocalipsa și implicațiile ei, cred că am fi ceva mai harnici și activi în prezent. Cei care sunt preocupați într-un mod sănătos de viitor, cei care vorbesc despre un viitor luminos și binecuvântat, aduc lumina și binecuvântarea în locul în care se află, aici și acum. Nu are sens să vorbim despre cer și despre binecuvântările viitoare, în timp ce, prin vorba și atitudinile noastre creăm pe lângă noi atmosfera iadului.

Cei care au înțeles corect Apocalipsa și escatologia trăiesc deja cu capul în nori, dar picioarele lor sunt ferm ancorate în pământul pe care Dumnezeu i-a așezat. Și uneori reușesc chiar să coboare cerul acolo unde sunt. În felul acesta stârnesc și în inimile altora dorul de a ajunge acolo. Generează întrebări și oferă răspunsuri. Să luăm deci buretele și să ștergem caricaturile. Să Îl zugrăvim pe Hristos, Cerul, Apocalipsa în adevăratele lor culori.