Reformând familia: Partea 5 – Soli Deo Gloria

Sola Scriptura: Numai prin Scriptură

Sola Gratia: Numai prin har

Sola Fide: Numai prin credință

Solus Christus: Numai prin Cristos

În acest articol final al seriei, ne vom concentra asupra Soli Deo Gloria, care înseamnă “Numai pentru gloria lui Dumnezeu”. Mulți au spus că această Sola este ca un magnet care le atrage pe toate celelalte într-una singură, unitară. Este liantul care oferă continuitate. Motivul este, desigur, că atunci când afirmi că Scriptura este o autoritate divină și absolută, apoi de aici declari că mântuirea este numai prin har, numai prin credință, numai în Cristos, ceea ce spui implicit este că numai Dumnezeu merită lauda, slava și cinstea.

Slava lui Dumnezeu a fost forța activă a Reformei și motivația reformatorilor. Mai presus de orice, reformatorii căutau să recupereze creștinismul biblic. Își doreau să reabiliteze creștinismul conceput de Dumnezeu pentru a-i aduce slavă. Rezumând conceptul biblic al slavei lui Dumnezeu, teologul olandez al secolului al XIX-lea, Herman Bavinck, a spus:

“‘Slava lui Dumnezeu’ este splendoarea și strălucirea inseparabil asociată cu toate atributele lui Dumnezeu și auto-revelarea Sa în natură și har, starea glorioasă în care apare El pretutindeni creaturilor Sale… Această slavă este mai presus de orice manifestată în Cristos, singurul Fiu, și prin El în Biserică, care așteaptă ‘fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Isus Hristos.’” (Tit 2:13)

Pe scurt, printre toate felurile prin care Dumnezeu și-a arătat în trecut măreția și splendoarea, cel mai clar le vedem prin Fiul Său, Isus Cristos. Autorul epistolei către Evrei începe astfel:

“După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi veacurile. El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui şi care ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, a făcut curăţirea păcatelor şi a şezut la dreapta Măririi, în locurile preaînalte.” (Evrei 1:1-3)

Astfel, măreața poveste a istoriei mântuirii, de la Geneza la Apocalipsa, este de fapt o poveste în care Dumnezeu își revelează slava din ce în ce mai mult, culminând în persoana și lucrarea lui Cristos. Cum, atunci, putem să ne conducem familiile pentru a întrezări puțin din natura glorioasă și scopul slavei lui Dumnezeu? Doresc să vă prezint trei aspecte sub care Biblia prezintă conceptul slavei lui Dumnezeu și gândiți-vă cum putem introduce aceste aspecte în ucenicizarea copiilor noștri:

1. Slava numelui lui Dumnezeu

În primul rând, observăm că Scriptura Îl înalță pe Dumnezeu ca fiind un Dumnezeu al slavei. El este prezentat ca fiind “tăria lui Israel” (1 Samuel 15:29), “Împăratul slavei” (Psalmul 24) și “Dumnezeul slavei” (Psalmul 29:3). În Faptele Apostolilor, pe măsură ce Ștefan vorbește despre minunile lui Dumnezeu din toată istoria răscumpărării în fața Sanhedrinului, accentuează slava lui Dumnezeu, spunând:

„Fraţilor şi părinţilor, ascultaţi! Dumnezeul slavei S-a arătat părintelui nostru Avraam, când era în Mesopotamia, înainte ca să se aşeze în Haran.” (Faptele Apostolilor 7:2)

În mod asemănător, in Efeseni 1:17, Apostolul Pavel face referire la Dumnezeul și Tatăl Domnului Isus Cristos ca fiind “Tatăl slavei”. Aceasta arată către un principiu pe care îl găsim în Scriptură, auto-revelarea lui Dumnezeu omenirii. De fiecare dată când Scriptura vorbește despre numele lui Dumnezeu, termenul folosit ne ajută să înțelegem puțin din cine este Dumnezeu. În acest caz, Scriptura ne spune că Dumnezeu este, prin natura Sa, glorios. Mărimea maiestății și splendorii Sale este infinită.

2. Slava vredniciei Sale

În directă legătură cu numele glorios al lui Dumnezeu este măreția vredniciei Sale. Domnul spune despre El Însuși:

“Eu sunt Domnul, acesta este Numele Meu, şi slava Mea n-o voi da altuia, nici cinstea mea, idolilor.” “Din dragoste pentru Mine, din dragoste pentru Mine vreau să lucrez! Căci cum ar putea fi hulit Numele Meu? Nu voi da altuia slava Mea.” (Isaia 42:8,48:11).

Pornind de la această declarație divină, psalmistul exclamă:

“Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci Numelui Tău dă slavă pentru bunătatea Ta, pentru credincioşia Ta!” (Psalmul 115:1)

Nu numai că Dumnezeu este numit glorios, ci El este infinit de glorios, atât calitativ, cât și cantitativ. Din acest motiv Dumnezeu este vrednic de laudă, onoare și adorare. Dar cum ne ajutăm copiii să îi dea Domnului gloria cuvenită numelui Lui? În cele din urmă, acesta este un lucru pe care Însuși Dumnezeu trebuie să-l facă. Domnul, potrivit harului Său, trebuie să deschidă ochii copiilor noștri pentru a-i vedea splendoarea și măreția (Faptel 16:14). Astfel, trebuie să ne rugăm cu stăruință ca Domnul să le deschidă ochii, să le reînnoiască inimile și să crească în ei o dragoste reală pentru vrednicia Lui. Dumnezeu ne cheamă să folosim fiecare oportunitate din timpul zilei pentru a-i îndruma pe copii către Cuvântul Său (Deuteronom 6:4-9).

3. Slava lucrărilor lui Dumnezeu

Una din căile prin care fiecare om poate vedea slava lui Dumnezeu este prin lucrarea creațiunii Sale. Psalmistul spune:

“Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui.” (Psalmul 19:1)

Apostolul Pavel reiterează această idee în Romani 1:19-20, spunând:

“Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El.”

Pe lângă lucrarea creației, Scriptura revelează că există o slavă specială care se găsește în lucrarea mântuirii. Fără îndoială, cel mai explicit loc în care vedem acest lucru este epistola lui Pavel către Efeseni. Acolo, apostolul spune:

“Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru, Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos. În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui, ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voiei Sale, spre lauda slavei harului Său, pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui. În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său pe care l-a răspândit din belşug peste noi prin orice fel de înţelepciune şi de pricepere”, “ca să slujim de laudă slavei Sale, noi, care mai dinainte am nădăjduit în Hristos.

Şi voi, după ce aţi auzit cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit şi care este o arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câştigaţi de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui.” (Efeseni 1:3-8, 12-14).

Acest refren “spre lauda slavei Lui” nu este un accident. Cuvantul lui Dumnezeu subliniază intenționat harul glorios al lui Dumnezeu demonstrat prin Evanghelia lui Isus Cristos. Și aceasta din cauză că El merită toată slava. Pentru mulți dintre noi să afirmăm că singur Dumnezeu merită toată slava și cinstea în mântuire nu este o problemă majoră. Ci cea mai mare provocare este să trăim constant credința cu care El ne-a binecuvântat într-un fel în care Îl glorifică (1 Corinteni 10:31).

Dumnezeu a spus clar și răspicat că nu va da slava Sa altuia (Isaia 42:8). Și totuși, de cate ori nu ne trezim dedicând timpul, talentele sau comorile noastre într-un mod nesănătos pentru altceva decât Domnul? Copiii noștri observă modul în care prioritizăm lucrurile din viața noastră. Chiar dacă afirmăm un lucru, atitudinile și acțiunile noastre arată valorile noastre, poate chiar mai semnificativ decât cuvintele noastre. Prin urmare, în timp ce îi învățăm pe copiii noștri despre slava lui Dumnezeu în Evanghelie și ne rugăm ca ei să experimenteze această slavă personal, să ne asigurăm că valorile și prioritățile noastre se potrivesc cu ceea ce predicăm.

În timp ce recunoaștem importanța Reformei și susținem, din nou, cele cinci Sola, să fim și oameni dedicați reformării familiilor noastre pentru slava lui Dumnezeu. Să ne străduim, prin harul lui Dumnezeu, să declarăm cu gândurile, cuvintele, acțiunile și prioritățile noastre, Soli Deo Gloria!

Kevin Hay, Expository Parenting