Read it Later
You did not follow anybody yet.

Care este sensul vieții? Răspunsul la această întrebare i-a nedumerit pe filozofi, pe intelectuali și pe elitele culturale de-a lungul secolelor. Nu există răspuns unanim, iar ascensiunea individualismului expresiv în ultimii zece ani a amplificat subiectivitatea soluțiilor propuse.

Aflarea răspunsului la această întrebare este, într-un anumit sens, cel mai important răspuns pe care trebuie să îl afli. Poate te-ai întrebat: “Care este rostul vieții mele? De ce sunt aici? De ce m-a creat Dumnezeu?” În pofida răspunsurilor variate ale spectrului larg al gândirii intelectuale, credința creștină are certitudinea unui răspuns corect la aceste întrebări. Răspunsul se află în Biblie, probabil cel mai evident în Epistola către Coloseni.

Această Epistolă este scrisă de Pavel. Cuprinzând patru capitole, este densă din punct de vedere teologic. După cum procedează adesea în scrisorile sale, când se adresează bisericii din Colose Pavel abordează anumite probleme cu care se confruntă biserica. Marea problemă a colosenilor era erezia. Îmi amintesc de definiția dată de un profesor ereziei, ca fiind “eroare condamnabilă”. Nu știm exact care era această eroare condamnabilă a colosenilor, însă submina divinitatea lui Cristos.

Biblia ne învață că Isus Cristos este Dumnezeu deplin, egal în divinitate cu Tatăl și Duhul Sfânt. Divinitatea lui Cristos este o temă majoră a Epistolei către Coloseni. Însă, cum aplicăm această învățătură la găsirea sensului vieții? Aceasta este și atitudinea unui citat din “Psychology Today”, în care autorul spune: “Chiar dacă Dumnezeu există și chiar dacă a avut un scop anume în faptul că ne-a creat, nimeni nu știe de fapt care ar putea fi acest scop și dacă are vreo însemnătate.”

Apostolul Pavel nu este de acord. Citiți Coloseni 1:16: “Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El.” Tindem să credem că Isus a fost absent în Vechiul Testament și apoi apare dintr-o dată, prin nașterea din fecioară la Crăciun. Este greșit. Isus este Dumnezeu în totalitate și nu are început, iar Pavel ne învață că toate lucrurile au fost create de Isus. Primul capitol din Biblie ne spune că Dumnezeu a creat lumina, cerul, pământul, marea și vegetația, păsările, peștii mării și așa mai departe. Știi unde era Isus atunci? Era chiar acolo.

Prin Isus s-a înfăptuit creația, El e Dumnezeul-Om care a creat toate lucrurile, Cel care domnește și stăpânește, Cel care nu are început și nici sfârșit. Foarte bine. Însă ce produce la nivel existențial faptul că ești de acord cu toate acestea la nivel intelectual? Uitați-vă la ultima parte din Coloseni 1:16: “toate au fost făcute prin El și pentru El”. Aici te incadrezi și tu. Și tu ești o parte din “toate lucrurile”. Ai fost creat de Isus, pentru Isus. Aceasta este semnificația existenței tale. Biblia te învață că scopul suprem al vieții nu este statutul sau succesul, funcția sau locul, ci o Persoană: Isus. El este scopul vieții.

Adăugând la aceasta din celelalte teme scripturale, înțelegem că oamenii au fost creați pentru gloria lui Dumnezeu. Glorie înseamnă “greutate”. Am fost creați de Dumnezeu să trăim în așa fel încât să arătăm gloria Lui în ceea ce spunem și facem. Glorificându-L pe Dumnezeu găsim satisfacție.

Semnificația vieții dintr-o perspectivă creștină este cuprinsă atât de bine în prima întrebare și răspunsul acesteia a Catehismului cel scurt de la Westminster, care spune:

Î: Care este scopul suprem al omului?

R: Scopul suprem al omului este să-L glorifice pe Dumnezeu și să se bucure de El pentru totdeauna.

Ai fost creat să-l glorifici pe Dumnezeu. Îl glorifici pe Dumnezeu supunându-te Lui, te bucuri de El glorificându-L. Supunerea față de Dumnezeu și bucuria în El sunt interconectate. Acest lucru poate părea tiranic din partea divinității: Dumnezeu ne-a creat pentru gloria Lui? Nu este lucrul acesta egoist și denotă nesiguranță? Nu, deoarece “Dumnezeu și doar Dumnezeu este binele suprem al omului” (Herman Bavinck, The Wonderful Works of God).

Dumnezeu nu este numai suveran și atotputernic, ci și bun și împlinitor. Este glorios. Este Creatorul, iar tu ești creatura. El este Olarul, tu esti lutul. Creatorul și Olarul au dreptul să stabilească funcționarea lucrurilor. Și acest Dumnezeu glorios a stabilit că a trăi pentru El – a-L cunoaște, a te bucura de El, a I te supune, a-L glorifica – este calea către semnificația vieții. Nici e nici pe departe ceva care îți strică distracția, ci e binele tău suprem. Oricâți bani, succes sau statut social ai avea, nu le poți compara cu cunoașterea de Dumnezeu. Poți să fugi de Dumnezeu sperând să găsești împlinire în lucrurile lumii, însă fugi în zadar. Dumnezeu a creat inima ta în așa fel încât – în afară de o relație adevărată cu El – toate lucrurile te vor lăsa gol și nefericit pe dinăuntru.

Nu spun doar eu lucrul acesta.

Tom Brady este fundaș în Liga Națională de Fotbal a SUA și este considerat unul dintre cei mai buni jucători de fotbal american din toate timpurile. Este căsătorit cu un supermodel și au împreună sute de milioane de dolari. Tom Brady are mai mult de trei victorii ale campionatului Super Bowl în palmares, însă a spus ceva interesant în interviul acordat emisiunii “60 Minutes”, care mi-a rămas în minte. Reporterul spune: “Cu toți banii, faima și realizările din viața lui, am fost surprinși să auzim asta din gura lui Tom Brady”. Ce a spus? El a declarat: “De ce am trei inele Super Bowl și totuși cred că există ceva mai mult pentru mine?” A continuat: “… cred că trebuie să existe ceva mai mult decât atât.” Reporterul întreabă: “Care e răspunsul?”, la care Brady răspunde: “Aș vrea să știu.”

Criticismul frecvent adus creștinismului este că e prea strict. Se spune că îngrădește auto-exprimarea autentică. Cei care resping credința spun că creștinismul pune prea multe restricții asupra felului în care trăiești, ce să faci cu trupul tău, cum să te porți din punct de vedere moral etc. Așa că nu se văd devenind creștini, deoarece ar însemna să-și încalce propria libertate. A trăi pentru gloria lui Dumnezeu pare limitativ și înlătură libertatea personală.

Autonomia este bună. Este bine să ai dorințe și sentimente și să dorești să te exprimi. Însă felul acesta de a gândi nu ține cont de scopul pentru care au fost creați oamenii. Presupune că tu știi mai bine decât Dumnezeu ce e mai bine pentru viața ta. Trădează o înțelegere exagerat de bună a înțelepciunii tale față de înțelepciunea lui Dumnezeu. Trăirea pentru Cristos nu îți distruge viața, ci va fi începutul unei vieți pline de însemnătate. Te încurajez să te întorci către Dumnezeu.

David Kaywood, Gospel Relevance

Sursa foto: Photo by Federico Di Dio photography on Unsplash 

Read it Later

Donează online și susține Edictum Dei.

Donează

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Post comment

Go to Top
Add Comment
Loading...

Post comment

Cancel
Viewing Highlight
Loading...
Highlight
Close