O întâlnire neobișnuită – meditație din Exodul 3

În primul rând atitudinea cu care Moise se apropie de Dumnezeu. Pentru început, el este mânat de curiozitate și ar dori să afle „de ce nu se mistuie rugul” (vezi v. 3). Alta trebuie însă să fie atitudinea, în prezența lui Dumnezeu: „Nu te apropia de locul acesta; scoate-ți încălțămintele din picioare, căci locul pe care calci este un pământ sfânt” (v. 5). Dacă inițial Moise este condus de curiozitate, de dorința de a vedea, de a studia, în cele din urmă „și-a ascuns fața, căci se temea să privească pe Dumnezeu” (v. 6). Adeseori, mai cu seamă în lumea modernă, tindem să îl tratăm pe Dumnezeu drept un obiect de studiu ce poate fi pus sub microscop și analizat. Cât de repede uităm că singura postură potrivită în prezența Domnului este închinarea și că singura cunoașterea reală, autentică de Dumnezeu este aceea pe care o primim prin revelație. Îl cunoaștem pe Dumnezeu doar în măsura și în momentul în care El alege să ni se descopere.

În al doilea rând, textul acesta ne vorbește despre credincioșia lui Dumnezeu. El îi promisese lui Avraam că, la vremea potrivită, îi va scăpa sămânța, urmașii, din aspra robie la care va fi supusă (compară Exodul 3:6-9 cu Genesa 15:12-14). Trecuseră sute de ani, iar acum venise timpul ca Dumnezeu să își împlinească promisiunea. Înțelegem, din nou, că planurile lui Dumnezeu sunt mai mari decât noi și decât generația noastră. Avraam a jucat un rol în planul lui Dumnezeu, iar Moise își lua în primire slujba chiar acum. Care este chemarea lui Dumnezeu pentru tine, în generația în care te-a așezat?

În al treilea rând, să observăm întrebările pe care discursul lui Dumnezeu le generează în mintea lui Moise. Cu siguranță că a fost încântat să audă despre lucrările minunate ale lui Dumnezeu care se prefigurau în viitorul apropiat. Cum să nu te bucuri de salvarea poporului? Șocul mare apare însă în v. 10: „Acum, vino, Eu te voi trimite la Faraon și vei scoate din Egipt pe poporul meu, pe copiii lui Israel!” În acest punct, Moise face câțiva pași înapoi… Parcă ar vrea să spună: „Ideea e foarte bună, chiar mă gândeam și eu, dar… nu m-aș implica.” Cât de ușor este și pentru noi să visăm cu ochii deschiși la lucrări mari și pline de putere, uitând că acestea presupun întotdeauna jertfă. E înălțător să fii persoana folosită de Dumnezeu pentru a despărți Marea Roșie? Da, dar e greu, uneori teribil de greu…

Revenind, anunțul lui Dumnezeu generează din partea lui Moise trei întrebări, întrebări la care vom privi în meditația de mâine.