Read it Later
You did not follow anybody yet.

Recent, a apărut un nou sezon al seriei “The Crown”, care prezintă viața reginei Elisabeta a II-a. În urma morții ei în cursul acestui an, noul rege este fiul ei, Charles al III-lea, denumit și “regele schimbărilor climatice”, ceea ce face ca serialul sa fie cu atât mai interesant. Preocuparea sa pentru mediu l-a determinat ca în trecut sa facă referiri controversate la suprapopulare. Dar, de unde vine aceasta idee și ce ar trebui să creadă creștinii despre ea?

In 1968, entomologul Paul Ehrlich, profesor la Universitatea Stanford, a publicat “The Population Bomb”, avertizând că pământul era suprapopulat și că milioane de oameni vor muri de foame. Ziua catastrofală pe care a prezis-o nu s-a adeverit. Foametea a apărut la scara mult mai redusă, în mare parte datorită proastei guvernări a națiunilor și a corupției, și nu datorită suprapopulării.

Cu toate acestea, mitul persistă. Ecologista Emma Olliff, care aparține mișcării “Population Matters” din Marea Britanie, a declarat recent: “Mai multe persoane înseamnă agravarea stării mediului.” Acest fel de raționament a fost citat de Prințul Harry și Meghan Markle, care au decis să aibă doar doi copii din cauza suprapopulării.

La Forumul Economic Mondial din Davos în 2020, celebra primatologă britanică, Jane Goodall, a spus că suprapopularea globală este responsabilă pentru majoritatea problemelor de mediu. Goodall a declarat: “Toate aceste lucruri legate de mediu nu ar fi o problemă dacă populația ar fi la fel de numeroasă ca acum 500 de ani.” S-ar părea că Goodall tânjește după zilele în care speranța medie de viață era de aproximativ 40 de ani și mortalitatea infantilă era în jur de 20%.

Viața umană nu este o problemă, iar moartea umană nu este o soluție. De la publicarea cărții “The Population Bomb”, au apărut câteva cărți care au demontat mitul suprapopulării, printre care amintim: “The Myth of Over-Population” – (1969), de R.J. Rushdoony, “Fewer” – (2004), de Ben Wattenberg și “Population Control” – (2008) de Steven Mosher. Țări ca Japonia, Finlanda și Australia ș.a.m.d., oferă beneficii bănești oamenilor care fac copii.

În prezent, nicio țară europeană nu are o rata medie mai mare de 2.1 copii/femeie. La nivel global, multe țări sunt sub această rată, inclusiv China (1.7), Brazilia (2.7), Puerto Rico (1.1), Tailanda (1.5) și Chile (1.7).

În 1968, temerea era foametea mondială. În 2020, oamenii aruncă în jur de 1,6 miliarde de tone de mâncare, care costă 1,2 trilioane de dolari anual. În 1968, temerea era suprapopularea. În 2020, unele regiuni și orașe subpopulate oferă bani pentru a determina oamenii să se mute acolo.

Pericolele mitului

Suprapopularea este un mit vechi. Prevestirile catastrofale despre populația globului și criza alimentară datează cel puțin din secolul al XIX-lea, de la pastorul anglican și economistul Thomas Robert Malthus. În cartea sa “An Essay on the Principle of Population”, Malthus scrie că populația globului va depăși producția alimentară. Malthus sprijinea măsurile preventive ca planificarea familială, căsătoria târzie și celibatul.

Suprapopularea globală nu este doar un simplu mit, ci este unul periculos. Bernie Sanders a spus că avortul este o metodă importantă prin care suprapopularea globală este adresată. NPR (National Public Radio) a recenzat cartea jurnalistei Mei Fong, “One Child” din 2016, care a estimat că politica de a avea un singur copil a Chinei a dus la 30 de milioane de avorturi forțate.

În cultura seculară, Thanos (personaj al Universului Marvel) îl citează pe Malthus în producția din 2018, “Avengers: Infinity War”, spunând: “Universul este finit, resursele lui sunt finite, dacă viața este necontrolată, viața va înceta să existe.” Aceasta este aceeași logică găunoasă (și teologie defectuoasă) pe care Malthus, Ehrlich, Goodall și Sanders au promovat-o. Spre deosebire de Universul Marvel, personajele negative nu sunt așa de ușor de observat.

Răspunsul creștinului

Dumnezeu a creat căsătoria între un bărbat și o femeie, a poruncit procrearea și a așezat familia ca piatră principală a dezvoltării omului într-o lume pe care El Însuși a făcut-o propice înmulțirii (Geneza 1:26-28). A făcut-o, pe de-o parte, dăruindu-le oamenilor capacitatea de a rezolva probleme folosind știința și tehnologia. Pe măsură ce populația a crescut, standardul și speranța de viață au crescut la rândul lor, în timp ce mortalitatea infantilă și sărăcia extremă au scăzut. Creșterea populației nu este problema.

Există o mulțime de moduri în care un creștin poate răspunde acestui mit. În primul rând, creștinii trebuie să spună adevărul biblic despre creație, cădere, mântuire și restaurare. Creștinii pot plasa creșterea populației în planul Scripturii, care spune că aceasta este un lucru bun, nu o problemă care trebuie corectată. Este o parte a poruncii lui Dumnezeu de a stăpâni pământul și de a-l administra.

În al doilea rând, bisericile locale pot promova și sprijini tiparele sănătoase și normative ale prosperității umane, oferind consiliere biblică, de parenting și de sprijinire a sarcinii, centre de adopție și plasament și prin primirea copiilor și a celor cu nevoi speciale în serviciul de închinare. Făcând așa, biserica arată că familia este esențială în planul lui Dumnezeu de prosperitate a omenirii și că biserica are un motiv întemeiat de a întări această piatră principală a societății.

În al treilea rând, creștinii nu pot lăsa ca păcatul materialismului să se răspândească necontrolat. Creșterea populației devine o problemă dacă acceptăm minciuna că bucuria, identitatea și confortul se găsesc în consumerism și posesiuni materiale. Nu este nimic greșit în a trăi într-o casă mare, a avea mașini, a te pensiona devreme sau în a-ți trimite copiii la cele mai bune școli. Însă nu acesta este modelul biblic de succes și nici un indicator al binecuvântării lui Dumnezeu. Creștinii sunt cei care administrează lumea creată, nu cei care dau deoparte darurile lui Dumnezeu, deoarece sunt controlați de lucrurile din lume.

Concluzie

Ideile au consecințe. În mod tragic, ideea suprapopulării a dus la crime în masă la nivel global, la cereri de a extinde accesul la avort în țările dezvoltate, unde creșterea populației este mai masivă. Este un mit care continuă să justifice atât avortul, cât și suicidul. Creștinii care cred în sanctitatea și valoarea vieții umane ar trebui să demonteze mitul suprapopulării, arătând ce este de fapt: un pretext pentru crimă și o justificare pentru respingerea perspectivei biblice a copiilor, familiei și procreării.

Adam Groza, ERLC

Sursa foto: Photo by Chris Barbalis on Unsplash 

Read it Later

Donează online și susține Edictum Dei.

Donează

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Post comment

Go to Top
Add Comment
Loading...

Post comment

Cancel
Viewing Highlight
Loading...
Highlight
Close