Mia de ani – meditație din Apocalipsa 19-21 (3)

Prima viziune: Hristos domnește peste națiuni

Primele trei viziuni descriu bătăliile dintre armatele Mielului și ale lui Satan. Oamenii adesea asociază aceste viziuni cu întoarcerea lui Hristos. Cu toate acestea, aici Hristos este pe un cal alb, nu întorcându-se pe norii cerului (19:11). În versetul 12, El este descris având „ochii ca para focului,” într-un limbaj care ne obligă să ne întoarcem la prologul cărții, acolo unde Hristos umbla în mijlocul celor șapte biserici din Asia Mică. (1:14). Mantia Sa este muiată în sângele jertfei, iar arma cu care luptă este Cuvântul lui Dumnezeu. Toate aceste imagini fac referire la Hristos care domnește prin Evanghelie. Evanghelia este modul prin care își extinde Împărăția și Își biruie vrăjmașii. Versetul 15 folosește limbajul Psalmului 2, în care Dumnezeu oferă Unsului său autoritatea de a domni peste națiuni. În Noul Testament, se socotește că acest psalm s-a împlinit odată cu învierea și înălțarea Domnului Isus Hristos. Aici, El este însoțit de oștirile Lui, referire la biserica misionară. După cum ne arată Evanghelia după Matei, Hristos a primit toată autoritatea în cer și pe pământ, iar acum Își cheamă ucenicii să cheme neamurile la supunere față de învățătura Lui.

A doua viziune: chemarea la un ospăț al nimicirii

În 19:9 suntem invitați la ospățul nunții Mielului. Acum este lansată invitația la un ospăț cu totul deosebit, „ospățul mare al lui Dumnezeu,” un ospăț la care se va consuma carnea oamenilor, într-o imagine care simbolizează judecata popoarelor. Atunci când Evanghelia este vestită, oamenii sunt strânși și pregătiți fie pentru salvare, atunci când răspund cu pocăință, fie pentru osândă, atunci când resping Cuvântul Evangheliei.

A treia viziune: căderea fiarei

Conflictul dintre poporul lui Hristos și oamenii fiarei se intensifică (19:19) înainte de judecarea finală a fiarei (19:20) și înfrângerea urmașilor ei (19:21). Căderea fiarei face referire, în mod primar, la căderea Romei. În cele din urmă, cei care se împotrivesc poporului lui Dumnezeu vor cădea, după cum Ioan a subliniat mereu. Dar, deși cad, ei sunt mereu înlocuiți, de-a lungul istoriei, de alte manifestări ale fiarei care continuă să persecute poporul lui Dumnezeu. Finalul cap. 19 însă, v. 20 și 21, ne arată ca va exista o judecată finală, o zdrobire totală, definitivă a acestor forțe.

A patra viziune: Satan este legat timp de o mie de ani

În a patra viziune, care este și viziunea centrală, Satan este legat timp de o mie de ani de un înger care ține în mână o cheie. Ca rezultat, Satana nu va mai înșela neamurile. Aceasta face referire la înfrângerea lui de la cruce și de aceea este o paralelă a capitolului 12.

Așa este descris în întreg Noul Testament impactul pe care l-a avut biruința de la cruce a Domnului asupra lui Satan. Iată ce spunea Însuși Domnul nostru în Marcu 3:27: „Nimeni nu poate să intre în casa unui om tare și să-i jefuiască gospodăria, decât dacă a legat mai întâi pe omul acela tare; numai atunci îi va jefui casa.” El a fost Acela care, prin cruce, l-a legat pe Satan și a eliberat oamenii din robia sa. În Ioan 12:31, tot Domnul nostru afirmă: „Acum (adică odată cu moartea și învierea Sa și ca rezultat al acestora) are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.” Ioan afirmă în 1 Ioan 3:8b că „Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.” În Matei 16:18-19, Domnul spune că „porțile locuinței morților” nu vor birui biserica Sa, pentru că aceste chei ale Împărăției sunt oferite bisericii Sale prin Evanghelia care i-a fost încredințată. Ca rezultat, ceea ce legăm pe pământ va fi legat și în cer. Satan este legat prin această proclamare a Evangheliei (Apocalipsa 20:2). În Coloseni 2:14-15, apostolul Pavel spune că Domnul nostru a dezarmat puterile și autoritățile la cruce: „A dezbrăcat domniile și stăpânirile și le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieșit biruitor asupra lor, prin cruce.” Ceea ce aceste versete din cap. 20 al Apocalipsei subliniază este că Satan este legat, în sensul că nu mai înșală neamurile (v. 3). Atunci când va fi dezlegat, tocmai acest lucrul va începe să îl facă, după cum arată v. 8: „și va ieși din temnița lui, ca să înșele neamurile.” Sintetizând, crucea și învierea au limitat pentru o perioadă puterea lui Satan de a înșela, pentru a crea posibilitatea misiunii bisericii pentru neamuri.

Nu întotdeauna ne este ușor să înțelegem că Satan este legat, din moment ce vedem furia sa dezlănțuită asupra poporului lui Dumnezeu (12:17). Să ne gândim însă la următorul aspect: timp de veacuri, Împărăția lui Dumnezeu pe pământ a fost limitată la o mică națiune care, în cele mai multe situații, i-a fost necredincioasă. Dar, începând cu crucea, mesajul lui Hristos s-a răspândit în lume și milioane de oameni au fost adăugați Împărăției Lui. (va urma)