Lungul marș pentru viață

Iar miile de oameni care s-au adunat pe 20 ianuarie la cel de-al cincizecilea „Marș anual pentru viață” nu aveau de gând să lase victoria să treacă neobservată. „Unu, doi, trei, patru, Roe vs. Wade a ieșit afară pe ușă”, a scandat o cohortă de liceeni care a făcut un drum de peste cinci kilometri în zona National Mall. „Ce zi frumoasă”, am auzit un bărbat spunându-i altuia în timp ce mergeau; nu eram sigur dacă se referea la ziua însorită de iarnă sau la evenimentul în sine. Bănuiesc că la amândouă. „Acesta este marșul nostru al victoriei”, a spus o femeie veselă care împingea un cărucior în timp ce își croia drum prin masa de oameni.

Pancartele, de asemenea, erau proclamări clare ale victoriei. Mesajele „Viața câștigă” sunt ținute sus, deasupra mulțimii. Pe alte pancarte se putea citi „RIP Roe”. Un altul, ținut în sus de un băiat care părea a fi în ultima parte a adolescenței, spunea pur și simplu cu marker roșu, albastru și negru, cu litere îngroșate: „AVORTUL = CRINGE”.

În anii trecuți, participanții la marșul pro-viață, unii dintre cei mai drăguți și necontroversați oameni pe care îi veți întâlni vreodată, scriau pancarte mai lungi și mai complicate pentru a nu jigni sensibilitatea spectatorilor. Pancartele lor le informau pe femei că „nu trebuie să aleagă avortul”, că „există și alte opțiuni” și că „adopția este mai bună decât avortul”. Mesajele lor recunoșteau implicit dezavantajul poziției pro-viață și, posibil, chiar nepopularitatea acesteia. Dar în acest an, multe dintre aceste mesaje mai lungi au fost reduse la sloganuri de pe autocolante, în credința că cei pro-viață au acum câștig de cauză, cel puțin la nivelul Curții Supreme. Acum radicalii pro-avort sunt cei care trebuie să convingă guvernul să se întoarcă la vremurile de odinioară.

Alte pancarte au fost mai elaborate și s-au folosit de programe de design grafic. O pancartă prezenta o imagine a Sfintei Tereza de Calcutta alături de un citat al acesteia: „Dacă avortul nu este greșit, nimic nu este greșit”.

Mai este încă mult de lucru pentru ca America să scape de practica barbară a avortului. Cei pro-viață au înregistrat o victorie majoră, dar în urma acestei victorii au suferit o serie de înfrângeri mai mici. De la Dobbs încoace, referendumurile pro-viață au eșuat în bastioane ale Partidului Republican, cum ar fi Kansas și Kentucky, și în state care nu sunt nici democrate, nici republicane, cum ar fi Michigan.

Cu siguranță merită să sărbătorim înfrângerea lui Roe, dar Dobbs a lăsat problema în seama statelor, dintre care un număr covârșitor sunt încă pro-alegere într-un fel sau altul. Și astfel, participanții la marș își implorau în continuare concetățenii: „Iubiți viața, alegeți viața”, cu pancartele lor.

Carter Snead, director al Centrului de Nicola pentru Etică și Cultură de la Notre Dame și autor al cărții What It Means to be Human: The Case for the Body in Public Bioethics (Ce înseamnă să fii om: Cazul corpului în bioetica publică), a declarat: „Suntem în mod evident încântați că Curtea Supremă a anulat cauza Roe vs. Wade și a făcut posibil ca ramurile politice ale guvernului să extindă protecția pentru mame, copii și familii. Dar munca este abia la început pentru aceia dintre noi care cred în demnitatea egală intrinsecă a fiecărei ființe umane de la concepție până la moartea naturală.”

De asemenea, printre cei 500 de studenți, cadre didactice și angajați de la Notre Dame prezenți la „Marșul pentru viață” s-a aflat și Merlot Fogarty, președinta organizației Notre Dame Right to Life, care a încercat să se asigure că universitatea susține învățătura Bisericii cu privire la avort. „Este super important că suntem aici în acest an pentru a sărbători. Am așteptat 50 de ani pentru a arăta la nivel național că nu există un drept constituțional la avort”, a declarat Fogarty pentru TAC. „Cu toate acestea, mai este o grămadă de muncă de făcut la nivel local.”

Într-o declarație trimisă prin e-mail către The American Conservative, Jeanne Mancini, președintele „Marșului pentru viață”, a recunoscut că „participanții la marș sunt întotdeauna entuziaști și pozitivi, iar anul acesta au avut un motiv în plus de sărbătoare, ca recunoaștere a anulării hotărârii Roe vs. Wade”. Ea a adăugat: „A existat, de asemenea, un ton sumbru, atât din cauza seriozității luptei noastre pentru a proteja femeile și copiii, dar și pentru că știm că munca noastră pentru a construi o cultură a vieții abia a început. Decizia Dobbs a însemnat că oamenii, prin reprezentanții lor aleși atât la nivel statal, cât și federal, au din nou un cuvânt de spus în legile care reglementează avortul. Așadar, deși nu putem renunța la lupta la nivel național, bătăliile la nivel statal au căpătat o nouă importanță și urgență, motiv pentru care ne extindem rapid programul de marșuri statale.”

Măcelul nenăscuților a încetinit, dar nu s-a oprit încă. Marșul a rămas plin de rugăciune – rugăciuni de mulțumire și de implorare. Țări s-au destrămat pentru mult mai puțin decât 60 de milioane de copii uciși.

Un text de Bradley Devlin pentru The American Conservative