John Newton: Creșteți-vă copiii intenționalitate, har și încredere în Dumnezeu

La scurt timp, Newton a fugit pentru a deveni marinar și a trăit o viață de păcat, înainte de a se întoarce la Domnul la vârsta de 22 de ani. John s-a căsătorit doi ani mai târziu și, în cinci ani, a devenit pastor. El și soția sa, Polly, nu au putut avea copii. Dar în 1774, după aproape 25 de ani de căsnicie, au adoptat-o pe Betsy, în vârstă de 5 ani, una dintre nepoatele lui Polly care rămăsese orfană. Nouă ani mai târziu, au adoptat o altă nepoată orfană a lui Polly, Eliza, în vârstă de 12 ani. Când Betsy s-a alăturat familiei, Newton avea aproape 50 de ani; când a apărut Eliza, avea aproape 60.

Până de curând, cele mai multe dintre scrierile lui Newton despre creșterea copiilor erau inaccesibile, dar acum Marylynn Rouse le-a adunat într-o carte, formând un devoțional pentru un an întreg. Pe măsură ce am parcurs aceste scrieri, perspectiva unică a lui Newton asupra creșterii copiilor m-a încurajat. A fost sădită de influența mamei sale în primii ani de viață, modelată de un har măreț și construită în maturitatea vârstei mijlocii.

Iată șase principii pline de intenționalitate pe care Newton le-a predicat părinților creștini:

1. Dați un exemplu bun copiilor dumneavoastră.

Integritatea este uleiul care permite motorului parental să funcționeze. Unii părinți cred că a-și iubi copiii înseamnă să-i protejeze de rău. Dar a exemplifica în fața copiilor tăi lucrurile pe care le aștepți de la ei este una dintre cele mai înalte forme de iubire părintească și îi protejează de un mare rău. Newton a spus: “Mulți copii sunt nevoiți să roșească în fiecare zi datorită comportamentului părinților lor. Dacă îi iubiți, aveți grijă să nu le puneți piedici în cale”.

2. Vorbiți frecvent cu copiii voștri.

Newton îi încurajează pe părinți să își instruiască copiii în adevărul lui Dumnezeu, dar a scris: “Asta înseamnă mai mult decât să-i înveți un catehism pe de rost, așa cum ai învăța un papagal. Ar trebui să conversați cu ei și să profitați de orice ocazie ivită pentru a le explica și a-i face să înțeleagă că Dumnezeu îi vede și îi aude și că acest Dumnezeu poate fi cunoscut și adorat doar în Isus”.

Newton a spus că părinții ar trebui să profite de curiozitatea naturală a copiilor lor. El a folosit această abordare cu Betsy:

“Când citești predicile Mântuitorului nostru, consemnate de evangheliști, citește-le ca și cum L-ai vedea cu ochii tăi, stând în fața ta; iar când încerci să te rogi, asigură-te, înainte de a începe, că El este chiar în cameră cu tine și că urechea Lui este deschisă la fiecare cuvânt pe care îl spui. . . . Nu vorbești în vânt sau către Unul care se află la mare depărtare, ci către Cel care este foarte aproape de tine – către cel mai bun Prieten al tău.”

3. Învățați-vă copiii să practice mijloacele harului.

Newton le-a reamintit părinților să își aducă copiii la biserică. “Mi-e teamă că mulți părinți au de dat socoteală în această chestiune”, a scris el. “Dar aproape toate relele și urâciunile de care sunt dependenți tinerii de-a lungul timpului intră pe această ușă”.

El i-a îndemnat pe părinți să caute harul Domnului alături de copiii lor prin rugăciune: “Dacă vreți să aveți copii ascultători și . . . pacea lui Dumnezeu în locuințele voastre, nu trăiți fără rugăciunea în familie. Firea va invoca scuze, diavolul va fi gata să le furnizeze, dar aceasta este datoria voastră și va fi onoarea și binecuvântarea voastră”.

4. Luptați pentru a înăbuși semințele răului.

Newton își cunoștea păcătoșenia inimii chiar și în copilărie și era realist cu privire la ceea ce poate face disciplina părintească pentru a reînnoi și transforma inima unui copil. El a scris: “Chiar și atunci când suntem tineri (…) ne este greu să învățăm ceea ce este bun; dar ceea ce este rău și ticălos este atât de bine adaptat înclinațiilor noastre, încât îl învățăm repede”.

Dar Newton știa că grădinile neîngrijite primăvara, toamna vor fi pline de buruieni: “Nici o grijă, oricât de mare, nu poate schimba inima, dar Domnul lucrează prin diferite mijloace – și aceste rele pot fi reprimate. . . Fiți hotărâți în reprimarea lor și împiedicați-i de la lucruri care sunt în mod clar păcătoase”.

5. Nu vă descurajați copiii.

Atunci când îi corectați pe copii, agresivitatea și hipervigilența nu sunt soluția. Newton a spus: “Luați în considerare faptul că nu sunt decât niște copii, de aceea, mai ales cât timp nu sunt conștientizați de Domnul, nu puneți o povară prea mare asupra lor. Unii oameni buni și-au obosit copiii așteptând de la ei un comportament de creștini experimentați, și astfel le-au pricinuit dezgust față de religie, făcându-i să o privească ca pe o povară.”

Părinții ar trebui, în schimb, să folosească o abordare mai înțeleaptă: “Un mic sfat din când în când, întotdeauna în spiritul dragostei și nu prea mult la un moment dat, este cea mai bună soluție.” La urma urmei, el scrie: “Dacă se recurge la corecție sau restricție în furie și aprindere, este ca și cum Satana îl alungă pe Satana. Dacă nu aduci autoritatea lui Dumnezeu și nu acționezi într-un spirit de blândețe și fermitate, poate că îi vei face să se teamă de tine, dar nu vei face decât puțin bine”.

6. Încredințează-ți copiii Domnului.

În toate aceste moduri, Newton a abordat creșterea copiilor cu intenționalitate și har. Și a avut mereu în minte scopul final.

Când fiica cea mare a lui Newton avea 13 ani, el i-a spus această poveste:

“Zilele trecute am văzut o navă lansată la apă… [și] gândurile mele s-au îndreptat de la navă spre copilul meu. Mi s-a părut o imagine a stării tale actuale: acum te afli… într-un port sigur; dar în curând trebuie să te lansezi în lume, care poate fi comparată cu o mare furtunoasă. Știu că există un Cârmaci infailibil, care poruncește vânturilor și valurilor. Aproape că nu trece o zi în care să nu-L rog să se ocupe de tine. Sub grija Lui știu că vei fi în siguranță; El te poate conduce nevătămată prin mijlocul furtunilor, al stâncilor și al pericolelor.”

Toți părinții creștini își pregătesc copiii pentru a se “lansa” cu această încredere. Noi le oferim un port sigur și o îndrumare cu intenționalitate, dar, în cele din urmă, ne încredem în Cârmaciul nostru credincios pentru a-i conduce pe copiii noștri pe mările tulburi ale vieții.

Champ Thornton, The Gospel Coalition