Golda Meir: Istoria Israelului rimează

Un atac arab surpriză este efectuat asupra națiunii Israel în prima săptămână din octombrie. Un prim-ministru israelian aflat în dificultate luptă pentru a obține sprijinul american. Se zvonește despre implicarea și atrocitățile comise de ruși în Ucraina. Golda nu este un film despre 2023, dar ne reamintește de povestea remarcabil de asemănătoare din 1973. 

De fapt, istoria Israelului și povestea mai amplă a persecuției milenare a evreilor poate părea ca un disc stricat. Indiferent de epocă, indiferent de regiune, indiferent de cultură, copiii lui Iacov se află în vizorul urii vecinilor lor.

În secolul al V-lea î.Hr., consilierul regal Haman s-a plâns regelui său: “Există un anumit popor împrăștiat și risipit printre popoare în toate provinciile regatului tău. Legile lor sunt diferite de cele ale oricărui alt popor și nu respectă legile regelui, așa că nu este în folosul regelui să le tolereze.”

Haman vorbea, bineînțeles, despre poporul evreu.

Istoricul evreu Josephus a descris tensiunile care au existat între evrei și greci în Egipt încă din secolul al IV-lea. În zilele sale, conflictul a izbucnit în revolte care, înainte ca măcelul să înceteze, au provocat moartea a aproximativ 50.000 de evrei. Într-o remarcă ce ar putea fi preluată din titlurile de presă de astăzi, istoricul a declarat:

“Unii au fost prinși în câmp deschis, alții au fost forțați să intre în casele lor, care au fost jefuite și apoi incendiate. Romanii nu aveau milă de copii, nu aveau nicio considerație pentru bătrâni și continuau să măcelărească persoane de orice vârstă.”

În următoarele câteva sute de ani, acest antisemitism a fost, cu câteva excepții notabile, botezat cu tristețe de o cultură creștină emergentă. Unele dintre acestea pot fi atribuite unei acomodări la normele culturale, altele răzbunării pentru persecuțiile anterioare ale evreilor împotriva creștinilor, iar altele unor probleme teologice semnificative care continuă să afecteze relațiile iudeo-creștine chiar și astăzi.

Într-o reluare tragică a persecuției cauzate Bisericii Primare de către păgânii romani, creștinii i-au făcut pe evrei țapi ispășitori pentru recolte proaste, molime și nenorociri politice. În întreaga Europă, în special în zonele controlate de ruși, s-au dezlănțuit pogromuri împotriva victimelor care nu aveau unde să se ducă, cel puțin până la apariția Americii și a Israelului.

Atacurile împotriva evreilor s-au intensificat odată cu apariția unei epoci moderne, mai secularizate. Prejudecățile străvechi au căpătat forme moderne, alimentate de teorii ale conspirației susținute în diverse segmente ale societății. Se credea că evreii dețin controlul absolut al evenimentelor mondiale și că sunt doresc distrugerea lumii. Apogeul oribil al antisemitismului din epoca modernă a primit numele de “Soluția finală” de către naziști.

Din păcate, ura față de evrei continuă și astăzi în cazul conspiraționiștilor care cred că în spatele fiecărui eveniment se află un Rothschild și în afirmațiile la fel de detestabile ale teoriei critice despre ocupația și opresiunea israeliană. De la aceste două capete ale spectrului politic occidental, evreii au fost încă o dată aruncați într-un rol de răufăcători pe care nu l-au meritat niciodată.

În ciuda faptului că este un film profund din punct de vedere emoțional, Golda se încheie cu o notă optimistă. Prin pacea care a pus capăt războiului dintre Israel și Egipt, au început demersuri care, 50 de ani mai târziu, au dus la un număr tot mai mare de tratate între arabi și israelieni. Deși suntem indignați, pe bună dreptate, de comentariile josnice ale unora din Occident în sprijinul atrocităților comise de Hamas, aproape fiecare guvern occidental a luat apărarea Israelului în această situație. Iar multe state musulmane fie au rămas tăcute, fie chiar și-au exprimat sprijinul.

Va duce această criză actuală la o mai mare stabilitate la fel cum s-a întâmplat în cazul crizei despre care se vorbește în film? Nu știm. Ceea ce știm este că această istorie nu a început ieri și nici nu va fi rezolvată mâine. Dar, chiar și atunci când istoria rimează, ea nu trebuie neapărat să se repete. Trăim în lumea lui Dumnezeu. El promite să “facă toate lucrurile noi”. Așa se va sfârși povestea.

John Stonestreet, Breakpoint