Cum să vorbesc cu copiii mei despre muncă?

De la joaca de-a profesiile până la primul loc de muncă, copiii noștri se vor gândi și vor vorbi mult despre muncă sub acoperișurile noastre, așa cum am făcut și eu în copilărie. Munca este atât o ambiție, cât și o suferință; o dorință profund înrădăcinată în inimile noastre creative încă de la cele mai fragede vârste, dar și o datorie dificilă împotriva căreia natura noastră păcătoasă se luptă în mod regulat. Începând cu acele prime întrebări de genul: “Ce vrei să te faci când vei fi mare?”, noi, mamele, avem imensul privilegiu de a contribui la formarea convingerilor și obiceiurilor copiilor noștri în ceea ce privește munca, care vor avea un impact asupra întregii lor vieți. Iată cinci adevăruri pe care le putem imprima în inimile lor în timp ce încercăm să le centrăm viziunea asupra muncii pe Evanghelie:

Munca îl reflectă pe Dumnezeu. Fiind oameni creați după chipul Său, capacitatea și chemarea noastră de a munci ne trimit la natura lui Dumnezeu. El este un creator, un protector, un furnizor – un lucrător. Iar El i-a instruit pe primii oameni care au purtat chipul Său, Adam și Eva, să muncească și ei, cu mult înainte ca păcatul să intre în lume. Ei trebuiau să îngrijească grădina, să fie roditori și să se înmulțească, pentru că Dumnezeu însuși face aceste lucruri. El este un Dumnezeu al frumuseții, al ordinii și al scopului, iar noi trebuie să arătăm asta excelând în orice muncă pe care o facem. Astăzi, acest lucru ar putea arăta ca strânsul pieselor de lego (până la capăt!) și greblarea frunzelor vecinului pentru câțiva bănuți; în viitor, ar putea însemna efectuarea unei operații pe cord deschis sau gestionarea portofoliilor de investiții. Diferitele expresii ale creativității și sârguinței noastre arată lumii o mică parte din cine este Dumnezeu și cine ne-a făcut să fim.

Munca este un privilegiu. Dacă avem abilitățile fizice și mentale pentru a gestiona diverse responsabilități în viață, acestea vin exclusiv ca un dar al harului lui Dumnezeu. Putem să-i ajutăm pe copiii noștri să vadă că munca – sub orice formă – oferă oportunitatea de a ne îngriji de alții, de a împărți resurse și bunuri cu cei aflați în nevoie, de a ne întreține pe noi înșine și pe cei dragi și de a fi martori pentru necredincioși. Așadar, în timp ce aranjăm sertarul cu tacâmuri sau punem hainele în coșul de rufe, Îi putem mulțumi lui Dumnezeu pentru degetele și mâinile care pot sorta și lucra și pentru mințile puternice care pot face ordine în spațiile din jurul nostru. Când ne pregătim prânzul și plecăm la un loc de muncă, ne putem aminti că este o binecuvântare să putem face bani, să dobândim cunoștințe și să ne dezvoltăm abilități practice de viață, pentru a putea să-L onorăm pe Domnul și să investim în cei din jurul nostru.

Munca este o responsabilitate, nu o identitate. Este firesc chiar și pentru cei mai mici dintre copiii noștri să înceapă să-și concentreze conceptul de sine în jurul a ceea ce vor să fie sau să facă în viitor – chiar și atunci când ocupația aleasă se schimbă zilnic! Dar aceste roluri – fie că sunt inginer, astronaut sau părinte – nu îi vor defini în cele din urmă. Putem să-i învățăm pe copiii noștri acum că valoarea lor ca oameni creați după chipul lui Dumnezeu nu fluctuează în funcție de faptul că sunt un director executiv de rang înalt sau un vânzător de hamburgeri – este fixată pe Hristos și pe lucrarea Sa perfectă în numele nostru. Așa că, indiferent de ceea ce fac, ei pot lucra ca niște creștini. Putem să le reamintim copiilor noștri acest lucru atunci când sunt tentați atât să pună prea multă greutate pe aspirațiile și aplauzele pământești, cât și să dispere din cauza eșecului în munca lor. Ne găsim adevărata chemare, scopul și sensul doar în Isus, indiferent de ceea ce va scrie pe ecusonul nostru sau pe statul de plată nostru într-o zi sau de cât de reușită ar putea părea munca noastră.

Munca este mai mult decât un loc de muncă. În calitate de oameni creați după chipul lui Dumnezeu, suntem chemați să slujim și să ne exercităm darurile și energiile în mai multe arene ale vieții… în comunitățile noastre, în bisericile noastre, în casele noastre. Munca adulților nu se limitează doar la un program de la 9 la 5 și nu renunțăm la chemarea noastră de a fi harnici și de a excela în sarcinile noastre atunci când ieșim de la locul de muncă. Venim acasă și ne împăturăm rufele, plivim grădina, tundem gazonul și spălăm vasele. Ne oferim voluntari la biserică sau sacrificăm o sâmbătă pentru a-l ajuta pe un vecinul. În mod similar, copiii noștri sunt chemați să-L reflecte și să-L onoreze pe Dumnezeu în munca lor în toate domeniile vieții. Entuziasmul cu care îndeplinesc o sarcină pentru bunica sau ridică un stand pentru a vinde limonadă ar trebui să se potrivească cu disponibilitatea lor veselă de a ajuta un frate mai mic la teme sau de a stivui lemne de foc cu tata într-o sâmbătă dimineața. Îl glorificăm pe Dumnezeu muncind din greu, în bucuria și puterea Lui, atunci când sarcina pare interesantă sau plină de satisfacții, dar și atunci când este dificilă, plictisitoare sau pur și simplu necesară pentru viața în această lume decăzută.

Munca este pentru gloria lui Dumnezeu, nu a noastră. În calitate de creștini, suntem chemați să facem totul pentru gloria lui Dumnezeu, chiar și cele mai elementare funcții, cum ar fi mâncatul și băutul. Scopul nostru principal prin muncă este, așadar, mai mare decât acumularea de avere, un anumit statut social, aprecierile celorlalți sau cea mai frumoasă casă sau mașină din cartier. Am fost creați nu pentru a ne glorifica pe noi înșine prin munca noastră, ci pentru a atrage atenția asupra lui Dumnezeu, lucrătorul perfect. Dăruirea minților și trupurilor noastre lui Dumnezeu în slujba Sa devine un mod prin care Îi mulțumim și ne închinăm. Când copiii noștri nu reușesc să abordeze o sarcină cu atitudinea sau elanul potrivit, îi putem provoca întrebându-i: “Ne închinăm lui Dumnezeu și Îi aducem slavă chiar acum? Inimile noastre sunt centrate pe a-I aduce slava și a-L asculta sau facem ceea ce ne dorim noi cel mai mult?”.

Nu ne putem proteja copiii noștri prețioși de dificultățile și dezamăgirile muncii din această parte a Edenului. Din cauza căderii, munca nu va fi întotdeauna distractivă sau satisfăcătoare. Este posibil să ne obosească corpul și să ne streseze mintea. Nu vom putea fi întotdeauna ceea ce ne dorim să fim când vom fi mari. Ne vom lupta cu păcate precum lenea și dependența de muncă. Dar, la fel ca toate aspectele vieții noastre, Evanghelia schimbă povestea și răscumpără ceea ce a fost stricat. Pentru că Hristos a încheiat lucrarea de mântuire, avem speranță în timp ce muncim în această viață. Atunci când munca devine dificilă pentru copiii noștri, le putem reaminti că acest lucru face parte din consecințele păcatului din lumea noastră. Aceasta demonstrează nevoia noastră de un Mântuitor, dar vestea mare și glorioasă este că avem unul! Acum putem lucra având odihna în Hristos și promisiunea că eforturile noastre vor fi restaurate pentru a fi din nou perfect roditoare și pline de bucurie în ceruri. Și în timp ce Îl slujim și Îl onorăm pe Dumnezeu cu mâinile și mințile noastre chiar acum, El este credincios pentru a ne folosi în a sluji Evanghelia și a lucra pentru Împărăția Sa… cea mai minunată lucrare dintre toate!

Annie Vanderheiden, Risen Motherhood