Cum ar trebui o femeie singură să-și gestioneze timpul?

Dar cunosc, de asemenea, tensiunea acestor cerințe concurente. Deși nu există un răspuns absolut pentru modul în care fiecare dintre noi ar trebui să le gestioneze pe toate, mi-ar plăcea să vă împărtășesc șase lucruri pe care le-am învățat de-a lungul timpului.

1. Ia în considerare tot ceea ce Dumnezeu v-a chemat să faceți și să fiți.

Chemarea de a preda este plină de satisfacții și o chemare înaltă (Iacov 3:1), dar trebuie să cântărim această chemare de a preda alături de tot ceea ce Dumnezeu ne-a chemat să facem și să fim. Există o listă a acestor roluri – chiar și (sau mai ales) roluri precum cel de fiică, soră, vecin, student și prieten. Aceste relații și obligații se simt uneori ca și cum ar concura pentru timpul și atenția mea, iar eu îmi reamintesc că scopul meu suprem este de a-I plăcea lui Dumnezeu și nu omului (Gal. 1:10).

2. Prioritizează ceea ce poți face în mod unic.

Atunci când nu îmi aloc în mod activ energia și concentrarea, acestea devin rapid supuse oricărui lucru care îmi cere cel mai tare atenția în ziua respectivă – orice problemă, mesaj sau invitație din calendar. Vreau să stabilesc în mod intenționat limite prin a mă întreba cum mă echipează cel mai bine darurile, oportunitățile și relațiile mele specifice pentru a servi. De exemplu, dacă mulți oameni din biserica noastră ar putea și doresc să lucreze cu enoriașii, dar puțini sunt echipați sau dispuși să conducă un studiu biblic, poate că ar trebui să dau prioritate celui din urmă atunci când este prea mult pentru mine să le fac pe amândouă.

3. Recunoaște că fiecare „da” este un „nu”.

Un cadru de prioritizare nu trebuie (și probabil că nu ar trebui) să fie un parametru rigid pentru lucrurile la care ne angajăm sau nu. Dar ne-am păcăli și pe noi înșine dacă nu am recunoaște că, de fiecare dată când spunem „da” unui lucru, spunem „nu” la altceva.

Cu siguranță, acest lucru poate fi bun. A spune „da” la grupul mic de marți seara poate însemna să spunem „nu” unui alt serial Netflix la care probabil ar trebui să renunțăm oricum. Dar dacă a spune „da” altor angajamente înseamnă a spune „nu” somnului sau timpului cu familia sau zilelor de lucru pentru angajatorul nostru, ar trebui să fim siguri că ne-am uitat la costuri și că încă ne simțim încrezători în angajamentul nostru.

4. Caută echilibrul pe termen lung.

Nu trebuie ca fiecare zi să pară perfect echilibrată în funcție de prioritățile tale. Unele zile pot fi încărcate de muncă din cauza călătoriilor, în timp ce altele oferă timp pentru planuri sociale seara. Unele weekenduri pot înclina puternic spre timp de odihnă în familie, în timp ce altele ne permit să slujim cu și pentru familia noastră din biserică mai mult decât de obicei.

În multe momente, anumite roluri pot primi mai multă sau mai puțină atenție decât ne-am propus, iar încercarea de a echilibra fiecare zi poate părea imposibilă. Dar, dacă ep o perioadă de mai multe săptămâni sau chiar luni timpul nostru pare să fie alocat în funcție de priorități în ordinea corectă, probabil că vom atinge echilibrul pe care l-am intenționat.

5. Primește sfaturi înțelepte.

Uneori privim atât de atent copacii (fiecare responsabilitate individuală) încât nu putem vedea pădurea (echilibrul nostru de priorități în ansamblu). Poate că avem o viziune limitată asupra unei sarcini care ne-a dominat treptat timpul. Poate că suntem copleșiți pentru că ne-am asumat mai multe responsabilități într-un rol decât ar fi trebuit.

Adesea, prietenii și familia – care ne cunosc cel mai bine, care au fost martori ai tendințelor noastre în acest sens înainte și care doresc să vadă pacea și scopurile lui Dumnezeu împlinite în viața noastră – sunt capabili să ne sfătuiască cu înțelepciune. Să le cerem cu smerenie sfatul și să ținem cont de el. Fie că este vorba de un membru al familiei care ne vorbește despre considerații importante înainte de a ne lua un alt angajament, de un prieten dedicat care ne trage la răspundere cu privire la prioritățile stabilite sau de o femeie mai în vârstă din biserica noastră care ne dă un exemplu de persoană care pare să facă acest lucru bine, s-ar putea să auzim cel mai clar discernământul prin vocea evlavioasă a altuia.

6. Nu te osteni ca și cum totul depinde de tine.

Atunci când chemările sunt nobile, sarcinile sunt demne și efectele sunt permanente, ne putem trezi treptat că jugul nostru se simte greu și povara noastră este grea. Dar, bineînțeles, nu este niciodată ceea ce Isus ne cere să purtăm (Mat. 11:28-30).

Chiar și în urgența misiunii noastre de construire a împărăției avem nevoie de odihnă pentru a lucra, de alți membri care să lucreze alături de noi și de Dumnezeu însuși care să dea creștere la ceea ce am plantat și am udat, așa cum numai El poate (1 Cor. 3:6-7). Pentru tot ceea ce nu putem (și nici nu ar trebui să încercăm să) controlăm, putem să ne încredințăm în mâinile Lui.

În 2 Corinteni 9, Pavel ne încurajează să decidem în inimile noastre ce vom dărui și să o facem cu bucurie – nu cu reticență sau sub constrângere. Vrăjmașului nostru i-ar plăcea să ne compromită slujirea și să ne fure bucuria cu stresul legat de responsabilități, cu anxietatea legată de rezultate și chiar cu resentimentele legate de oportunitățile pentru care poate că ne-am rugat cândva.

În schimb, rugăciunea mea (pentru tine și pentru mine) este să ne agățăm de promisiunea că Cel care furnizează sămânță semănătorului și pâine pentru hrană va furniza (și chiar va înmulți) și timpul, puterea, viziunea și dragostea noastră.

Perfecțiunea în toate lucrurile, în orice moment, pentru orice lucrare bună la care ne-a chemat – acesta este harul Său în timp ce învățăm, slujim, studiem, avem părtășie și ne odihnim. Și aceasta este speranța noastră.

Un text de Kailtin Miller pentru The Gospel Coalition