Read it Later
You did not follow anybody yet.

Timpul pe care tații îl acordă îngrijirii copiilor în fiecare săptămână s-a triplat în ultimii 50 de ani în Statele Unite. Creșterea implicării taților în creșterea copiilor este chiar mai accentuată în țările care au extins concediul de paternitate plătit sau au oferit stimulente taților, cum ar fi Germania, Spania, Suedia și Islanda. Și un număr tot mai mare de cercetări constată că copiii cu tați implicați au rezultate mai bune într-o gamă largă de domenii, inclusiv sănătate fizică și performanță cognitivă.

În ciuda creșterii participării taților la îngrijirea copiilor și a importanței lor în viața copiilor lor, există suprinzător de puține cercetări despre felul în care a deveni tată afectează bărbații. Chiar mai puține studii se concentrează asupra creierului și a schimbărilor biologice care vin în sprijinul exercitării rolului de tată.

 

Nu e o surpriză că tranziția la rolul de părinte este transformatoare pentru oricine. Pentru femeile care devin mame biologice, schimbările hormonale corelate cu sarcina ne ajută să explicăm de ce creierul unei proaspete mamici se poate schimba. Remodeleaza însă rolul de tată creierul și trupul bărbaților – care nu experimentează sarcina direct – astfel încât să le influențeze comportamentul de părinte? Am investigat această premisă în studiul nostru din două țări asupra bărbaților deveniți tați pentru prima dată.

 

Efectul unei sarcini asupra creierului unei proaspete mămici

 

Cercetări recente au descoperit dovezi convingătoare că sarcina mărește neuroplasticitatea (sau remodelarea) structurilor creierului femeilor. Folosind RMN, cercetătorii au identificat schimbări pe scară largă în anatomia creierului femeilor de după sarcină față de perioada de dinainte.

 

Într-un studiu, cercetătorii din Spania au examinat femeile care erau la prima sarcină înainte de concepție, și apoi din nou la două luni după naștere. Comparativ cu femeile fără copii, volumul creierului noilor mame era mai mic, sugerând că structurile cheie ale creierului au scăzut în dimensiune pe parcursul sarcinii și în perioada postpartum. Schimbările la nivelul creierului au fost atât de pronunțate, încât un algoritm ar putea diferenția cu ușurință creierul unei femei care a trecut prin sarcină de cel al unei femei fără copii.

 

În întregul creier, aceste schimbări sunt vizibile în substanța cenușie, stratul de țesut din creier care este bogat în neuroni. Sarcina pare să afecteze structurile din cortex – suprafața exterioară a creierului, cea mai recent evoluată – inclusiv regiunile legate de gândirea despre mintea altora, un proces pe care cercetătorii îl numesc “teoria minții”. Mamele prezintă, de asemenea, schimbări ale creierului în subcortex – structurile primare așezate mai adânc în creier și care sunt legate de funcții mai primitive, inclusiv emoția și motivația.

 

De ce apar aceste schimbări structurale ale creierului după sarcină?

 

Cercetătorii cred că aceste schimbări pot facilita grija și sensibilitatea mamei față de nou-născut, care are nevoie de atenție constantă și nu poate verbaliza nevoile. Într-adevăr, atunci când mamele văd poze sau videouri cu bebelușii lor, regiunile creierului care s-au schimbat cel mai mult în sarcină sunt activate. Pare plauzibil ca schimbările intervenite în creierul proaspetelor mămici să le ajute să răspundă nevoilor nou-născutului.

 

Însă cum rămâne cu tații? Ei nu experimentează sarcina direct, însă pot avea grijă de bebeluș.

 

Creierul tatălui se schimbă, de asemenea

 

La fel ca în cazul practicării unei noi deprinderi, experiența îngrijirii unui bebeluș poate lăsa o urmă în creierul părinților. Neurologii numesc  acest lucru plasticitate a creierului indusă de experiență – asemănătoare schimbărilor care apar atunci când înveți o limbă nouă sau înveți să cânți la un instrument.

 

Pentru a afla mai multe despre plasticitatea creierului în cazul taților, grupurile noastre de cercetare de la Southern California University din Los Angeles și de la Instituto de Investigación Sanitaria Gregorio Marañón din Madrid, asociate cu proiectul BeMother, au colaborat la un nou studiu. Am recrutat 40 de bărbați – 20 în Spania și 20 în California – și i-am pus pe fiecare într-un RMN de două ori: prima dată în timpul sarcinii partenerei lor și apoi după ce copilul lor a împlinit 6 luni. Am inclus, de asemenea, un grup de control format din 17 bărbați fără copii.

 

Am descoperit mai multe schimbări semnificative în creierul taților de la perioada prenatală la cea postpartum, care nu au apărut la bărbații fără copii pe care i-am urmărit în aceeași perioadă de timp. Atât în grupul din Spania, cât și în cel din California, schimbările creierului taților au apărut în regiunile cortexului care contribuie la procesarea vizuală, atenție și empatie față de bebeluș.

 

Ce remodelează creierul unui proaspăt tătic?

 

Gradul de plasticitate al creierului la tați poate fi legat de cât de mult interacționează aceștia cu copilul lor. Deși tații din multe părți ale lumii își asumă din ce în ce mai multe responsabilități în îngrijirea copiilor, implicarea paternală variază foarte mult în funcție de la un bărbat la altul. Această variație în implicare poate explica de ce am găsit schimbări cerebrale mai subtile la acești tați în comparație cu cele observate la mamele aflate la prima sarcină. De fapt, schimbările creierului la tați erau aproape jumătate din magnitudinea schimbărilor observate la mame.

 

Factorii sociali, culturali și psihologici care determină cât de mult se implică tații în creșterea copiilor lor pot influența, la rândul lor, schimbările în creierul taților. De fapt, tații spanioli, care, în medie, au concedii de paternitate mai generoase decât tații din SUA, au prezentat schimbări mai pronunțate în regiunile creierului care susțin atenția orientată spre obiective, ceea ce poate ajuta tații să fie atenți la semnalele bebelușilor lor, în comparație cu tații din California.

 

Acest rezultat ridică întrebarea dacă politicile familiale care decid cât timp petrec tații în îngrijirea copilului în perioada postpartum pot sprijini la dezvoltarea creierului “de tată”. Pe de altă parte, poate că bărbații care prezintă o schimbare mai mare a creierului și a hormonilor sunt, de asemenea, mai motivați să participe la îngrijirea directă a copilului.

 

Sunt necesare cercetări mai ample pentru a elucida aceste întrebări și pentru a afla cum să intervenim cel mai bine în cazul taților care ar putea avea dificultăți în a se adapta la rolul de părinte. În ciuda importanței tatălui în dezvoltarea copilului, agențiile de finanțare nu au prioritizat cercetările asupra bărbaților care devin tați, dar acest lucru s-ar putea schimba pe măsură ce apar mai multe descoperiri precum cele prezentate aici. Studiile viitoare mai detaliate ale îngrijirii postpartum pot dezvălui mai multe despre plasticitatea creierului parental atât la bărbați, cât și la femei.

Darby Saxbe, Magdalena Martinez Garcia – The Conversation

 

Read it Later

Donează online și susține Edictum Dei.

Donează

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Post comment

Go to Top
Add Comment
Loading...

Post comment

Cancel
Viewing Highlight
Loading...
Highlight
Close