7 lucruri pe care le putem învăța de la puritani

Puritanii au multe lucruri de oferit creștinilor moderni. Primul este că mintea le era modelată de Biblie. Aceștia iubeau Biblia, ttăiau Biblia, cântau Biblia, predicau Biblia, citeau Biblia și memorau Biblia. Se gândeau la Biblie în fiecare zi. Erau teologi și predicatori modelați de Scriptură.

Ce se spunea despre Spurgeon s-ar fi putut spune și despre puritani. Oriunde l-ai fi înțepat ar fi curs sânge biblic. Acesta era modul lor de a gândi, aceștia erau ei. Avem nevoie de acel accent pus pe Cuvântul lui Dumnezeu.

În al doilea rând, iubeau să-L propovăduiască pe Hristos. Fiecare predică era ca și cum ar fi luat o lanternă și-L căutau pe Isus în text, Îl scoteau, Îl așezau în fața ta ca pe un panou și vorbeau despre slava și frumusețea Lui până când tânjeai după El. Erau foarte centrați pe Hristos.

În al treilea rând, putem învăța de la puritani cum să convingem oamenii de păcat. Astăzi, avem predicatori la amvon care spun ceva extrem de convingător, iar apoi adaugă: “Nu vreau să vă condamn sau ceva de genul acesta.” Puritanii doreau să convingă oamenii de păcat. Așa cum a făcut Dumnezeu când a venit la Adam, l-a găsit în spatele tufișului și l-a chemat, puritanii doreau să scoată păcătoșii din ascunzătorile lor și să-i așeze dezbrăcați înaintea lui Dumnezeu. Asta vrem să facem, pentru ca ei să vadă că au nevoie de Domnul Isus Hristos. Învățăm multe despre condamnarea păcatului și despre predicare de la puritani.

În al patrulea rând, învățăm foarte mult de la puritani despre cum să facem față încercărilor. O familie puritană obișnuită avea în medie nouă copii. Familia pierdea patru sau cinci dintre ei înainte ca aceștia să ajungă la vârsta maturității. Erau foarte familiarizați cu suferința și aceasta era sfințită pentru ei. Au scris despre ea, au predicat despre ea. Știau ce înseamnă să gestionezi necazurile profunde ale vieții.

Învățăm de la puritani, de asemenea, cum să ne mustrăm mândria. Ei își urau propria mândrie. Trăiau cu o umilință autentică. Avem nevoie și de aceasta. Trebuie să ne înfrângem mândria și să slujim Domnului într-un mod smerit și simplu, nu căutând laude pentru noi înșine, ci să-L slujim cu credincioșie și cu inimi de slujitori devotați.

Cu gândul la eternitate și de folos pe pământ

De asemenea, învățăm de la puritani cum să iubim oamenii. În vremea molimelor sau al marelui incendiu din Londra, deseori slujitori ne-puritani părăseau orașul de teamă că s-ar putea îmbolnăvi de ciumă. Puritanii își puneau viețile în pericol. Intrau direct în camerele oamenilor, îi slujeau, le rămâneau alături până la capăt și erau credincioși față de ei.

Îi iubeau pe oameni. Iubeau propovăduirea Cuvântului. Îl iubeau pe Dumnezeu. Iubeau lucrurile lui Dumnezeu. Acesta este exact ceea ce lipsește în evanghelismul de astăzi: o iubire aprinsă și pasionată pentru Dumnezeu și pentru oameni.

În ultimul rând, puritanii ne învață cum să trăim pentru eternitate, având un ochi mereu îndreptat către veșnicie, așa cum spunea Richard Baxter, și celălalt ochi pe timp. Cu cât ne concentrăm mai mult asupra eternității, cu atât vom fi mai sfințiți cu adevărat în timp.

Ideea că “acest om este atât de concentrat pe cer, încât nu mai are niciun folos pe pământ” i-ar fi făcut pe puritani să se întoarcă în mormânt. Cu cât ești mai “concentrat pe cer” în sens spiritual, cu atât vei face mai mult bine pe pământ, pentru că cu cât ești mai asemenea lui Isus, cu atât mai mult vei iubi oamenii, vei fi tot mai mult un evanghelist, vei răspândi Evanghelia, vei depune eforturi să trăiești în întregime și exclusiv pentru prețiosul tău Mântuitor.

Joel R. Beeke, Crossway