În primul rând, pentru că simpla ta prezență acolo va fi o încurajare. Nu uita că ești parte a unei familii, iar bucuria cea mai mare apare atunci toți membrii familiei sunt împreună. Mai mult decât atât, prin prezența ta constantă vei sluji drept pildă pentru frații și surorile tale. Prezența ta consecventă îi va inspira să îți urmeze pilda. Cred că este important să ne întrebăm, din când în când, cât de bine ar merge biserica dacă toți ar participa la închinare cu aceeași frecvență cu care particip eu. În câte duminici ar fi nevoie să se… anuleze timpul de închinare. După cum prezența ta înseamnă încurajare, absența ta va însemna descurajare.
În al doilea rând, pentru că vei avea ocazia să fii o binecuvântare prin modul în care te vei închina. S-ar putea ca slujirea ta să fie ceva mai vizibilă, în sensul că vei fi în față și vei conduce biserica în închinare! Dacă ți-ai asumat o astfel de slujire, sunt sigur că nu te mai întrebi dacă să mergi sau nu! Dar poți să îi inspiri pe ceilalți chiar dacă vei rămâne în bancă. Vei avea ocazia să cânți din toată inima la cântările comune, într-un mod care să îi inspire și pe ceilalți. Vei putea să cânți în așa fel încât cei care conduc cântarea comună să fie încurajați și, în felul acesta, să cânte mai cu râvnă. Vei avea ocazia să te rogi, iar cel care a motivat biserica să se roage se va bucura că cineva a fost atent la ceea ce a spus. Data viitoare va păși mai bucuros în față să îndemne biserica să se roage. Vei avea ocazia să înalți rugăciuni tăcute. O poți face pentru cel care se ridică să predice. Poate vei alege să faci lucrul acesta de mai multe ori în timpul mesajului. Mai mult, vei avea ocazia să rostești o rugăciune tăcută pentru ascultători, mai ales pentru cei care stau lângă tine, iar în felul acesta vei fi implicat în lupta spirituală presupusă de fiecare întâlnire a bisericii.
În al treilea rând, pentru că s-ar putea ca la biserică să întâlnești pe cineva descurajat, care are nevoie de o vorbă bună. S-ar putea să nici nu aibă nevoie de o vorbă bună, ci doar de cineva care să îl asculte și să îl îmbrățișeze. S-ar putea ca altcineva să aibă nevoie de un sfat, iar altcineva de o… mustrare.
În al patrulea rând, vei fi o bună mărturie pentru cei din casa ta, dar și pentru vecinii tăi. Dacă și ei sunt credincioși, le vei întări credința. Dacă nu sunt, vor fi cercetați prin faptul că îți iei în serios credința. Poate că își vor pune întrebări și vor fi cercetați…
Ciudate argumente, nu? Sunt sigur că, citind titlul articolului, te așteptai să spun că ar trebui să mergi ca să primești ceva, ca să fii încurajat de către cineva… Am gândit însă că e bine să mai și uităm de noi, cel puțin așa, din când în când. Așa că, mergi nu ca să primești, ci ca să dai ceva; mergi nu ca să vânezi încurajarea, ci pentru ca cineva să fie încurajat prin tine.
Frumusețea, ne învață Biblia, este că atunci când dăm, primim și când încurajăm, suntem, de fapt, încurajați. După cum spune și celebra rugăciune.
Donează online și susține Edictum Dei.
Donează
Loghează-te cu Facebook
Loghează-te cu Google
Loghează-te cu Twitter