Read it Later
You did not follow anybody yet.

În spațiul public discutăm intens despre ce ar trebui să învețe elevii români în școală. Unii sunt de părere că problemele se rezolvă dacă introduc o nouă materie în curriculum, pe când alții reclamă că materiile ce se caută a fi introduse vor pune elevii în fața unor conținuturi inadecvate. Dincolo de această discuție, cred că trebuie să vedem felul în care se polarizează societatea noastră. Începând cu spectrul politic, se formează două tabere care sunt tot mai greu de reconciliat. Aceste tabere, mai devreme sau mai târziu, vor intra într-un război. „Dreapta” și „stânga” politică au renunțat să mai fie două orientări politice în sensul tradițional al termenului. Aceste două orientări apar în timpul Revoluției Franceze, când în sala de adunare a Stărilor Generale, cei ce erau pentru schimbarea vechiului regim stăteau la stânga regelui, iar cei ce susțineau monarhia stăteau la dreapta. De-a lungul secolelor XIX-XX aceste două orientări și-au format programe în funcție de fiecare țară în care ideile Revoluției Franceze s-au răspândit. Dacă ne gândim la spațiul românesc din perioada modernă și perioada interbelică, putem identifica ca orientare de „dreapta” pe tradiționaliști, îndreptați spre valorile autohtone pe când orientarea de „stânga”, liberală, deschisă spre adoptarea modelelor europene de dezvoltare. În zilele noastre însă lucrurile se schimbă profund, începând cu SUA și continuând cu Europa. Războiul la care fac referire nu se mai poartă între dreapta și stânga politică în mod tradițional. De exemplu, la prezidențialele din SUA, nici republicanii și nici democrații nu mai seamănă cu ce au fost odată. Asistăm la un război cultural, unde cele două tabere atrag de partea lor și alte elemente ale societății. Dacă n-ai ține seama de originea lor istorică ai spune că stânga înseamnă minorități și agendă progresistă, iar dreapta înseamnă naționalism și religie. În războiul dintre ce înseamnă azi dreapta și stânga nu sunt angrenați doar politicienii ci și medici, ingineri, sociologi, antreprenori, teologi ș.a.m.d. Politicul reușește să atragă tot mai mulți specialiști care se lasă duși de val și încep să ducă lupte politice cu instrumentele pe care ei le au la îndemână. Acest război cultural se întrevede și la noi în țară; el va modela spațiul public. Distincția dintre politică și cultură se va atenua foarte mult, toate subiectele de interes public vor fi privite prin această paradigmă. Politicul va folosi argumentele specialiștilor pentru urmărirea agendei lor, foarte mulți tehnocrați vor fi astfel prinși la mijloc. Ceea ce va fi prinsă la mijloc va fi și credința, identitatea și valorile creștine. Creștinii n-au putut niciodată să treacă neobservați, deoarece creștinismul, prin natura sa, schimbă fundamental locul în care funcționează. De aceea această confruntare va fi provocarea generației noastre. Cum ne vom raporta la ea? Vom fi absenți? Vom fi veșnic prezenți în spațiul public, militând pentru o anumită viziune culturală și implicit politică? Sau, poate, undeva la mijloc? Bătălia aceasta îi va dovedi pe foarte mulți creștini, deoarece va fi în primul rând o luptă cu ei înșiși. Domnul Isus, într-un context în care le vorbea ucenicilor săi, a spus că aceștia vor fi urâți de toți pentru Numele Său; dar cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit. Îndemnul Său de atunci trebuie să aibă un ecou puternic pentru creștinii de astăzi. Ura va fi una din armele principale folosită în războiul cultural. Răbdarea creștină presupune câștigarea celuilalt prin dragoste. Iar capacitatea creștinului de a răbda este dată de cât de bine s-a pregătit pentru aceasta. Așadar, dragi creștini, pregătiți-vă de război!

Autor: Vlad Tomoș

Sursa foto: Photo by Birmingham Museums Trust on Unsplash

Read it Later

Donează online și susține Edictum Dei.

Donează

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Post comment

Go to Top
Add Comment
Loading...

Post comment

Cancel
Viewing Highlight
Loading...
Highlight
Close