Aruncă-ți grijile asupra lui Dumnezeu

O inimă mândră nu-și poate găsi odihna în suveranitatea lui Dumnezeu. O persoană care își prețuiește propriile planuri, opinii și dorințe mai mult decât orice altceva, nu are la cine sa apeleze când apare îngrijorarea. De fapt, mândria deschide ușa îngrijorării.

 

Ultima dată ne-am uitat la sfaturile apostolului Petru pentru a face față îngrijorării: smerenia. (1 Petru 5:5-7). Smerenia necesită o încredere neclintită într-un Dumnezeu căruia îi pasă.

Nu pot sa mă smeresc sub constrângerea lui Dumnezeu dacă nu cred că Lui îi pasă, dar pot să o fac dacă știu că îi pasă.

 

Fundamentul acestei încrederi este grija plină de iubire pe care Dumnezeu ne-a arătat-o în mod repetat. Îți lași îngrijorarea în Mâna Lui când poți spune, chiar dacă cu dificultate: “Doamne, este greu… nu pot face față acestei încercări, dar Ți-o încredințez Ție, pentru că știu că Tu te îngrijești de mine”.

 

Cuvântul pe care Petru l-a folosit în versetul 7 și care este tradus prin “aruncare” era folosit pentru a descrie aruncarea unui lucru peste altul, cum ar fi o pătură peste un animal de povară

(vezi Luca 19:35). Ia toate îngrijorările tale – toată nemulțumirea, descurajarea, disperarea, întrebările, durerea și suferința prin care treci – și aruncă-le asupra Domnului. Schimbă-le pe încrederea în Dumnezeul căruia îi pasă cu adevărat de tine.

 

Ana este un exemplu excelent a unei persoane care a făcut acest lucru întocmai. Ea nu a avut copii, ceea ce reprezenta o încercare semnificativă pentru o femeie evreică în antichitate. Cartea 1 Samuel ne spune ce a făcut ea cu privire la această problemă:

 

”Și Ana se ruga Domnului cu sufletul amărât și plângea. Ea a făcut o juruință și a zis: „Doamne, Dumnezeul oștirilor! Dacă vei binevoi să cauți spre întristarea roabei Tale, dacă-Ți vei aduce aminte de mine și nu vei uita pe roaba Ta și dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieții lui și brici nu va trece peste capul lui.” Fiindcă ea stătea multă vreme în rugăciune înaintea Domnului, Eli se uita cu băgare de seamă la gura ei. Ana vorbea în inima ei și numai buzele și le mișca, dar nu i se auzea glasul. Eli credea că este beată și i-a zis: „Până când vei fi beată? Du-te de te trezește.” Ana a răspuns: „Nu, domnul meu, eu sunt o femeie care suferă în inima ei și n-am băut nici vin, nici băutură amețitoare, ci îmi vărsam sufletul înaintea Domnului. Să nu iei pe roaba ta drept o femeie stricată, căci numai prea multa mea durere și supărarea m-au făcut să vorbesc până acum.” Eli a luat din nou cuvântul și a zis: „Du-te în pace, și Dumnezeul lui Israel să asculte rugăciunea pe care I-ai făcut-o!” Ea a zis: „Să capete roaba ta trecere înaintea ta!” Și femeia a plecat. A mâncat și fața ei n-a mai fost aceeași.” (1 Samuel 1:10-18)

Ce s-a întâmplat cu ea? De ce Ana nu mai era tristă? Situația ei nu se schimbase – Ana tot nu avea copii – dar ea s-a schimbat când și-a lăsat îngrijorarea în mâna Domnului. La scurt timp după aceea, Dumnezeu a binecuvântat-o cu un fiu, Samuel, care a devenit un mare om al Domnului. El a mai binecuvântat-o cu încă trei fii și două fiice. Ana este dovada că atunci când te smerești sub mâna tare a lui Dumnezeu, aruncându-ți îngrijorarea asupra Lui, El te va înălța la momentul potrivit.

 

Nu mă îndoiesc de faptul că Petru a avut în minte Psalmul 55:22 când a scris prima sa epistolă: ”Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului şi El te va sprijini! El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.”

 

Asta nu înseamnă ca nu ne vom clătina uneori. Gândește cum s-a simțit Ana când preotul a acuzat-o că ar fi beată. Uneori, atunci când purtăm poveri care par prea mari pentru a fi duse, oamenii ne tratează cu indiferență și pun și mai multe poveri asupra noastră. Dar, la fel ca Ana, putem fi umili în această privință și putem găsi alinare prin rugăciune la Dumnezeul căruia îi pasă.

 

Dacă ai nevoie să ți se reamintească din când în când că lui Dumnezeu Îi pasă cu adevărat de tine, amintește-ți ce a spus Isus în Predica de pe Munte. Dacă Domnul îmbracă în splendoare niște simpli crini de câmp, nu crezi că El te va îmbrăca și pe tine? Din moment ce El hrănește cu credincioșie păsări neînsemnate, nu crezi că te va hrăni și pe tine? Maturitatea spirituală începe cu aceste elemente fundamentale: o atitudine de smerenie față de Dumnezeu și față de ceilalți și încredere în grija lui Dumnezeu.

 

John MacArthur, Grace to You