Cum să-i învățăm pe copii etica muncii (I)

Ce este etica protestantă a muncii? Max Weber a inventat termenul în cartea sa din 1904, Etica protestantă și spiritul capitalismului. El a afirmat că, de la Reformă încoace, protestanții și-au trăit credința muncind cu sârguință în vocația pe care Dumnezeu le-a încredințat-o. Weber credea că protestanții lucrau eficient și trăiau cu disciplină și frugalitate pentru a da dovadă de alegerea lor pentru mântuire. Cu toate acestea, protestanții înșiși ar spune că muncesc pentru a-L glorifica, a-I mulțumi și a-L asculta pe Dumnezeu.

Dar așa-numita „etică protestantă a muncii” datează de mai devreme decât 1904, sau chiar decât John Calvin și Reforma. Este de fapt etica biblică a muncii și se revendică de la creație.

În paradis, Adam și Eva au îngrijit grădina Edenului. După cădere, sudoarea și durerea au intrat în poveste. Dar, chiar dacă o parte din munca noastră este acum împovărătoare, Dumnezeu ne oferă și binecuvântări, bucurie și împlinire. Legea creației de a fi roditori și de a ne înmulți, de a umple și de a supune pământul este încă valabilă. (Geneza 1:28).

În cea mai mare parte a istoriei omenirii, părinții și copiii au muncit din greu pur și simplu pentru a supraviețui, pentru a avea mâncare pe masă și un acoperiș deasupra capului. La fel se întâmplă în mare parte din lumea de astăzi. Dar, în Occident, avem un stil de viață mai confortabil; avem tehnologie și mașini care fac multe dintre sarcinile noastre zilnice.

Înseamnă asta că noi și copiii noștri putem să o luăm mai ușor? Nu, etica biblică a muncii se aplică în continuare. Dumnezeu ne-a conceput să urmăm modelul Său de a lucra șase zile pe săptămână și de a ne odihni o zi (Exodul 20:8-11). El încă ne cheamă să facem tot ceea ce găsește mâna noastră să facă cu toată puterea noastră (Eclesiastul 9:10). El încă spune că dacă suntem apți de muncă, dar nu lucrăm, nu ar trebui să mâncăm (2 Tesaloniceni 3:10).

DE CE

În primul rând, de ce îi învățăm pe copiii noștri să lucreze cu sârguință? Pentru că și ei vor fi chemați să îndeplinească legea creației, iar noi suntem desemnați să îi instruim. Avem la dispoziție aproximativ optsprezece ani pentru a-i pregăti pentru viața de adult. Este un proces gradual care necesită răbdare, repetiție, înțelepciune și rugăciune. Scopul nostru este de a-i pregăti pentru a se întreține pe ei înșiși și familia lor și de a contribui la bunăstarea comunității lor prin iubirea și slujirea aproapelui, toate acestea pentru gloria lui Dumnezeu. Apoi, ei vor experimenta produsul secundar al unei conștiințe liniștite și al unui sentiment de scop și împlinire.

CÂND

În al doilea rând, când începem? Începeți de când sunt foarte mici cu câteva sarcini mici. Binecuvântați-i în așa fel încât să nu-și amintească niciodată un moment în care nu au muncit. Ajutați-i să realizeze că o mare parte din viață este muncă și că munca este bună. Alimentați sentimentul de entuziasm la copiii foarte mici atunci când fac ceea ce fac mama și tata. Așadar, implicați-i în sarcinile zilnice de gestionare a gospodăriei – să aducă un scutec pentru ca mama să schimbe copilul mai mic, să strângă gunoiul, să încarce și descarce mașina de spălat vase. Cumpărați jucării care au legătură cu munca, cum ar fi o mașină de tuns iarba sau o bucătărie de jucărie. Călăuziți acel val de entuziasm cât durează și apoi continuați să le cereți să muncească chiar și atunci când nu mai este la fel de distractiv.

Atunci ei învață o altă lecție – perseverența. Amintiți-vă că, dacă sunt capabili să își arunce jucăriile peste tot, atunci sunt capabili și să le adune. Joaca este o parte imensă a copilăriei și este valoroasă pentru a învăța despre lumea din jurul lor, dar, între naștere și vârsta adultă, ei învață să scadă treptat timpul de joacă și să crească timpul de lucru. Statul în fața unui ecran îi amorțește și le blochează creșterea mentală, în timp ce jocul creativ și munca le dezvoltă mintea.

Un text publicat pe Desiring God