Câți copii ar trebui să avem?

Permite-mi să explic cum gândesc eu această problemă. Primul lucru pe care îl caut este o îndrumare clară și specifică din Biblie. Există o poruncă clară în Biblie care să-mi spună că trebuie să am o familie cât mai numeroasă? Și invers, există o poruncă clară în Biblie care îmi spune că trebuie să limitez dimensiunea familiei mele? Din câte știu și înțeleg eu, nu există nicio poruncă clară în niciunul dintre aceste cazuri. În absența unor porunci clare și specifice din partea lui Dumnezeu, acum am ieșit din sfera binelui și a răului absolut; acum sunt liber să ies potențial de sub lege dacă aleg să am doi copii sau dacă aleg să am douăzeci de copii. Dar asta nu înseamnă că acum pot să fac ce am chef.

În absența unor porunci morale clare, chemarea mea este să acționez cu înțelepciune și să acționez în conformitate cu principiile biblice, așa că următoarea mea acțiune este să caut în Biblie principii care să mă ghideze în timp ce analizez această problemă. Iată câteva care îmi vin în minte:

Fiți roditori și înmulțiți-vă. Dumnezeu a creat viața umană și, ca unul dintre rolurile primare ale omului, i-a spus acestuia să „fie roditor și să se înmulțească”. Este datoria noastră ca oameni să procreăm și datoria noastră particulară de creștini să umplem pământul cu oameni care Îl cunosc și Îl iubesc pe Domnul. Prin urmare, este rezonabil să spunem, ca principiu general, că Dumnezeu se așteaptă ca un soț și o soție să aibă cel puțin câțiva copii.

Copiii sunt o binecuvântare. Biblia este clară că trebuie să privim copiii ca pe o binecuvântare și nu ca pe o povară. Psalmul 127 ne spune: „copiii sunt moștenirea Domnului, rodul pântecelui este o răsplată”. Acolo unde cultura noastră poate vedea copiii ca pe o povară financiară, emoțională sau psihologică, Biblia ne spune că ei sunt o binecuvântare și o răsplată. Mai mult, Să ai mulți copii este o mare binecuvântare. Dumnezeu nu a pus nicio condiție la porunca Sa de a fi roditori și de a ne înmulți. El nu a spus „înmulțiți-vă până la opt copii, inclusiv, după care trebuie să vă opriți”. În același timp, El nu a spus „fiți roditori și înmulțiți-vă până când veți depăși doi copii”. Nu ni se dă nicio regulă cu privire la câți copii sunt adecvați în ochii lui Dumnezeu. Totuși, auzim indicii că Dumnezeu aprobă familiile numeroase și că mulți copii reprezintă o binecuvântare specială. Psalmul 127 continuă: „Ca săgețile în mâna celui viteaz, așa sunt copiii părinților tineri. Fericit este omul care-și va umple casa de copii.” Mulți copii înseamnă multe binecuvântări.

Dumnezeu este suveran. Dumnezeu este absolut suveran, întrucât a prevăzut fiecare naștere. Fie că o femeie are un singur copil, șapte sau șaptesprezece, Dumnezeu a decretat începutul și sfârșitul fiecărei sarcini. Domnul este cel care deschide și închide pântecele și nu face greșeli. Fiecare sarcină a făcut parte, într-un fel sau altul, din planul și voința Sa.

Toate acestea sunt principii referitoare la copii; există, de asemenea, principii care țin de viață și de căsătorie.

Viața este valoroasă. Întreaga Biblie prețuiește viața umană și, prin urmare, putem avea încredere că, dacă însăși viața unei mame este în joc într-o sarcină, ar trebui să îi protejăm viața, chiar dacă asta înseamnă că nu va mai avea alte sarcini. Acest lucru înseamnă că trebuie să existe cel puțin un caz în care este în mod obiectiv corect să se limiteze dimensiunea familiei.

Trăiește într-un mod înțelegător. 1 Petru îi instruiește pe soți să trăiască cu soțiile lor „într-un mod înțelegător”. Un mod în care un soț poate fi înțelegător față de soția sa este să o ajute să nu fie copleșită de numărul de copii pe care îi are în grijă. Unele femei sunt echipate în mod natural pentru a face față unor familii uriașe, iar altele pur și simplu nu sunt. Un soț și o soție ar trebui să discute acest lucru și să decidă între ei cum au fost echipați de Domnul.

Există chemări diferite. Domnul cheamă oameni diferiți la vieți foarte diferite. S-ar putea ca un cuplu chemat să fie misionar într-o națiune din lumea a treia să constate că paisprezece sau cincisprezece copii i-ar face incapabili să își îndeplinească chemarea. Un cuplu va dori să ia în considerare mărimea familiei în contextul modului în care îl slujește pe Dumnezeu și Biserica Sa.

După ce am meditat la aceste principii și la altele asemănătoare și după ce am lucrat pentru a le aplica în viața mea și în căsnicia mea, sunt acum liber să acționez în conformitate cu conștiința și dorințele mele, știind că Domnul este mulțumit. Acum sunt liber să acționez în modul care îmi aduce bucurie, cu condiția să caut bucuria în Domnul și nu o contrafacere trecătoare a bucuriei. Dacă eu tânjesc să am o familie numeroasă și dacă soția mea are același dor, avem libertatea deplină în fața Domnului de a avea atâția copii câți ne dăruiește El. Dacă trei copii ni se pare perfect, avem libertatea de a ne opri chiar acolo.

Dar chiar și atunci când fac acest lucru, trebuie să fiu atent la principiile expuse în Romani 14, căci, dacă nu sunt atent, s-ar putea să mă trezesc disprețuind sau condamnând creștinii care au ales exact opusul a ceea ce am ales eu. Decizia pe care o iau trebuie să fie corectă pentru familia mea, dar nu am voie să iau o decizie în numele altcuiva și apoi să o disprețuiesc sau să o condamn.

La fel ca în atâtea domenii ale vieții creștine, Domnul ne dă libertatea de a alege câți copii vom avea. El ne dă principiile de care avem nevoie pentru a ști cum să trăim în această lume pentru gloria Sa și, după ce a făcut acest lucru, ne acordă libertatea de a aplica aceste principii foarte diferit de la o persoană la alta și de la un cuplu la altul. Și în toate acestea El este bun.

Un text de Tim Challies