Ca rugăciunea să devină mai profundă

Poate părea evident, dar primul lucru care trebuie spus despre căutarea unei rugăciuni mai profunde este că trebuie să vă rugați. Dom John Chapman, un benedictin din secolul al XIX-lea, a avut teoria radicală că, dacă o faci mai des, rugăciunea merge mai bine. Într-o scrisoare adresată unui laic, el a observat următoarele:

„Singurul mod de a te ruga este să te rogi; iar modul de a te ruga bine este să te rogi mult. Dacă cineva nu are timp pentru asta, atunci trebuie cel puțin să se roage regulat. Dar cu cât cineva se roagă mai puțin, cu atât mai rău îi merge. Iar dacă circumstanțele nu permit nici măcar regularitatea, atunci trebuie să ne împăcăm cu faptul că, atunci când încercăm să ne rugăm, nu ne putem ruga – iar rugăciunea noastră va consta probabil în a-i spune acest lucru lui Dumnezeu.”

Acest tip de sfat este destul de precis. El nu stabilește o regulă cu privire la câte minute pe zi trebuie să ne rugăm. Singura regulă este să o facem cât mai mult posibil. La urma urmei, învățătura lui Pavel este că ar trebui să ne propunem „să ne rugăm neîncetat”. Ei bine, dacă acesta este scopul, trebuie să începi de undeva și să-ți propui mereu să mărești timpul petrecut astfel. De ce? Pentru că, așa cum a observat Chapman, atunci când nu o facem, nu vom fi obișnuiți cu rugăciunea.

Ceea ce este mai rău este că majoritatea oamenilor vor trece de la „nici măcar nu pot” la a nu spune nimic.

Dar dă-mi voie să-ți spun că, dacă te afli în această situație, nu trebuie să rămâi cu ea. Spune-i Domnului că nu te rogi bine. Cere-i Domnului să îți dea ceva. Și apoi încearcă să asculți.

Bineînțeles, și ascultarea este greu de făcut. La urma urmei, sunt multe, multe lucruri care ne bâzâie între urechi atunci când ne oprim și încercăm să ne rugăm – unele dintre ele păcătoase –, dar există o oportunitate de a-I cere ajutorul lui Dumnezeu! Și pornim cu o rugăciune care merge dincolo de a spune că nu ne putem ruga. Implorăm mila lui Dumnezeu – ceea ce nu este deloc un lucru rău, de vreme ce chiar și cei mai buni sunt tot cerșetori în fața lui Dumnezeu. Recunoașterea faptului că sunt un cerșetor înaintea lui Dumnezeu este un pas bun pentru a fi recunoscut de Dumnezeu, așa cum a fost Fiul risipitor după marea sa mărturisire, ca Fiu. Dacă ne este greu să-L ascultăm pe Dumnezeu pentru că ascultăm de demonul de pe umărul nostru, putem încerca să îl înecăm chemându-L pe Domnul pentru eliberare.

Desigur, uneori nu păcatele sunt cele care ne bâzâie în urechi. Uneori sunt grijile legate de viitorul nostru sau de viitorul celor pe care îi iubim, de sănătatea noastră, de slujba noastră sau de relațiile noastre. Credeți-o de la un îngrijorat de talie mondială, care se trezește la 2 dimineața: există un număr infinit de lucruri rele care se pot întâmpla! Și totuși, și aici avem o ocazie nemaipomenită, pentru că acum putem asculta cuvintele din I Petru 5:7: „Aruncați grijile voastre asupra Domnului, căci El se îngrijește de voi”.

Poate că cea mai gravă problemă pe care am putea-o avea nu este păcatul, nici îngrijorarea, ci derularea fără cap și coadă a gândurilor noastre, care nu are nimic din îngrijorare sau păcat, ci doar nepăsare. Pentru bărbați, cel puțin, există chiar posibilitatea de a nu ne gândi la nimic și de a ne trezi din orice moment de rugăciune cu sentimentul că timpul a trecut și nu avem nimic cu care să ne mândrim în acest timp.

Sau poate că, până la urmă, nu este o problemă atât de rea. Să nu păcătuim și să nu ne lăsăm pradă grijilor nu este atât de rău până la urmă. Pentru mulți dintre noi, un astfel de timp de rugăciune este măcar o remiză. Putem mulțumi că nu avem nimic de mărturisit și că nu am fost supuși ispitei de a dispera. Și dacă trebuie să recunoaștem că suntem niște slujitori nefolositori, așa să fie. Și pe aceasta o putem oferi Domnului la finalul lucrului. Și putem lua de aici, ca și din toate celelalte situații, o bună doză de smerenie cu privire la starea noastră spirituală.

Așadar, prima parte a aprofundării rugăciunii este să-mi amintesc sfatul lui Dom John Chapman, care sună suspect de asemănător cu sfatul unei anumite companii de încălțăminte: „Fă-o și gata”.

După un text de David Deavel pentru The Imaginative Conservative