PATIMI ȘI ÎNVIERE

Ieșită din condeiul unuia dintre cei mai îndrăgiți teologi contemporani, cartea mai sus menționată este o lectură binevenită de Paști. În cele peste 400 de pagini, autorul face o adevărată pledoarie pentru impactul teologic și duhovnicesc al jertfei lui Hristos, argumentând în favoarea unicității ei definitive. Introducerea – amplă și documentată – observă dificultățile iudeilor și păgânilor în a accepta realitatea Dumnezeului crucificat, o realitate ce adesea ne scapă nouă, născuți și crescuți într-un mediu creștin. După cum spune apostolul Pavel, cu adevărat crucea era „o nebunie” pentru antici, greu (dacă nu imposibil) de integrat în concepțiile lor politeiste. Scandalul crucii lui Hristos punea la încercare mai ales tagma instruită a contemporanilor lui Isus și, mai târziu, a apostolilor. 

Avem apoi cele trei părți constitutive ale lucrării. Prima armonizează povestirile lui Israel cu așteptările mesianice tot mai intense, de-a lungul secolelor. Legământul, chemarea, vocația și destinul poporului ales reprezintă elemente constitutive ale revelației veterotestamentare. De asemenea, manifestarea teofanică a prezenței lui Dumnezeu, slava și mângâierea ei, împreună cu toate beneficiile care decurg de aici, sunt alte elemente complementare. A doua parte indică ceea ce autorul numește starea revoluționară. Aici demersul este profund hristologic, Mântuitorul fiind descris atât din perspectiva textelor neotestamentare, cât și din perspectiva teologiei dogmatice. Epistolele pauline – cu precădere – sunt investigate, mai ales acelea unde elementul salvific al jertfei lui Hristos este îndelung accentuat. A treia parte, unde suntem avizați că revoluția continuă, este profund eclesiologică. Biserica este văzută ca născându-se din Răstignire și Înviere, fiind o prelungire unică și deplină a lucrării lui Hristos. În veacul de acum, așa cum este el (nu cum am vrea să fie), suntem chemați să facem cunoscută puterea Învierii și a vieții celei noi. Creștinii sunt chemați necontenit să împărtășească puterile veacului viitor, acum și aici. 

Prin jertfa Sa eliberatoare, „biruința e deja câștigată” și „nimic din toată creația nu poate opri această iubire atotputernică.” (p. 413). Forța lucrării salvifice a Mântuitorului nu poate fi stăvilită niciodată. Ea acționează la scara istoriei, dar și dincolo de ea. Acesta e mesajul subliminal al întregii cărți, fapt care face din lectura ei un act de închinare și speranță. Este mai mult decât teologie, este bucurie, încurajare și perspectivă. Centrată în Hristos, credința noastră nu este o himeră, nici o proiecție a minții neputincioase, ci ancora cea tare în ființa și lucrarea lui Dumnezeu.

Photo by Ismael Paramo on Unsplash