În primul rând, încearcă să nu întârzii. Nu, nu spun că acesta este păcatul de neiertat și că îți vei pierde mântuirea dacă se întâmplă, dar cred că și punctualitatea este un mod de a-L onora pe Dumnezeu și de a arăta respect față de ceilalți participanți la închinare. Atunci când e vorba despre o întâlnire importantă, ne luăm toate măsurile necesare ca nu cumva să întârziem. De ce nu am face-o și duminica? Ce ne împiedică să ajungem la timp? Cu siguranță, nu traficul! Nu duminică dimineața!
În al doilea rând, nu pierde prea multă vreme pe holurile bisericii. Va fi timp de socializare la final. Dacă te pornești la povești înainte de vreme, s-ar putea ca tu sau partenerul de dialog să nu vă mai puteți opri la timp. Se întâmplă. S-ar putea chiar să te tulburi sau să te distrezi așa de tare, încât să nu îți revii în timp util pentru închinare. Cred că e mai potrivit ca, odată ce ai ajuns, să te așezi în sanctuar (sala bisericii), să te liniștești și să îți pregătești inima pentru ceea ce urmează.
În al treilea rând, nu butona telefonul în timpul închinării. Denotă lipsă de respect față de Cel înaintea căruia te închini, dar și față de ceilalți participanți la închinare. Cred că cel mai bine este să lăsăm mobilul în mașină sau, dacă îl luăm cu noi, să îl punem pe modul avion, ca să fim siguri că nu vom fi ispitiți să privim la eventualele notificări. Faptul că nu mai suntem în stare să rezistăm două ore fără telefoane spune foarte multe despre noi.
În al patrulea rând, nu lăsa mintea să hoinărească! De câte ori nu ne-am surprins visând la totnfelul de lucruri, iar apoi am tresărit, realizând că suntem încă în mijlocul slujbei duminicale… Am încercat să prindem predica de unde s-a rupt firul, dar nu am mai reușit. Ne-am întrebat doar din care verset o fi scos predicatorul punctul pe care îl enunță acum. Știu că nu este ușor, pentru că astăzi sunt promovate o mulțime de obiceiuri care promovează fragmentarea, iar a păstra mintea concentrată o perioadă mai lungă de timp, nu este ușor. În același timp, însă, nu este nici imposibil. Ar fi folositor să deprindem obiceiuri care să ne ajute la aceasta, cum ar fi să ne luăm notițe.
În al cincilea rând, nu vorbi ce nu trebuie sau mai mult decât trebuie. Greu lucru cer, știu! Înaintea de toate, nu bârfi. Din păcate, acest obicei toxic este adânc încetățenit în adunările noastre. Ba, mai mult, a devenit un adevărat brand! Dacă știi că nu te poți abține de la bârfă, mai bine să pleci repede acasă, după finalizarea timpului de închinare. Mai bine să fii socotit asocial decât să te întinezi și să îi întinezi și pe cei de lângă tine. Mai apoi, tot legat de vorbire, ai grijă să nu dărâmi sau să jignești prin vorbirea ta. Dacă socotești că trebuie să aduci o critică, asigură-te că ești pregătit să o faci într-un mod constructiv. Cel mai potrivit este să cugeți temeinic înainte de a o face. Uneori îți vei da seama că nu mai este nevoie. Alteori vei hotărî că trebuie totuși să o faci, dar într-un duh mai blând și liniștit. În general, e bine să ne disciplinăm să vorbim mai puțin și să ascultăm mai mult.
La final, explicația. Sunt conștient că acest scurt text are un iz legalist. Într-adevăr, închinarea adunării înseamnă infinit mai mult decât o listă de lucruri pe care trebuie să le facem sau să nu le facem. Rugăciunea mea este ca Domnul să aducă degrabă vremuri în care credincioșii să fie atât de maturi încât astfel de texte să nu mai fie necesare. Ceea ce doresc să subliniez, însă, este că există un sens în care închinarea cu biserica este o practică ce trebuie deprinsă! De pildă, atunci când înveți să cânți la pian, există o mulțime de reguli supărătoare: să ții mâna arcuită, să ai postura potrivită, să înveți cu ce deget să lovești fiecare clapă/ notă și altele. Cântatul la pian înseamnă mult, mult mai mult decât atât și nu trebuie redus la aceste reguli. Nu vei ajunge însă niciodată la acel „mult mai mult” dacă disprețuiești acele reguli ale începătorului. Pe măsură ce te deprinzi cu ele, vei descoperi, cu surprindere, că ai o libertate tot mai mare în interpretarea diferitelor piese: aceasta înseamnă că te-ai maturizat! Paradoxal, tocmai respectarea regulilor îți dăruiește libertate și virtuozitate în interpretare. Același principiu e valabil atunci când vorbim despre închinarea bisericii lui Hristos.
Valentin Făt, pentru Edictum Dei
Sursa foto: Photo by Aaron Burden on Unsplash
Donează online și susține Edictum Dei.
Donează
Loghează-te cu Facebook
Loghează-te cu Google
Loghează-te cu Twitter