Jertfe vii

În momentul în care Hristos a murit, Vechiul Legământ s-a încheiat. Acesta arăta înspre El și în El și-a găsit împlinirea deplină. Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a fost cort, templu, preot, jertfă și altar. Autorul Epistolei către Evrei descrie într-un mod superb superioritatea și suficiența jertfei Sale. Odată ce Mielul lui Dumnezeu a fost înjunghiat, perdeaua dinlăuntrul templului a fost ruptă, iar drumul către Sfânta Sfintelor deschis.

Din pricina aceasta, noi nu mai aducem jertfe, ci, precum evreii care priveau în pustie la șarpele de pe prăjină, ne păstrăm privirea ațintită înspre jertfa supremă de la Cruce. Noi nu mai aducem jertfă, dar credința noastră se avântă din nou și din nou înspre Golgota. Mielul lui Dumnezeu ridică păcatul lumii. Ne adunăm mereu și frângem pâine și bem paharul cu rodul viței, pentru a ne hrăni credința. Privim mereu la cruce și stăruim ca și ceilalți să facă la fel, cu certitudinea că toți cei care privesc vor trăi.

Poate că uneori răsuflăm ușurați la gândul că perioada aceea dificilă, în care oamenii mergeau cu animalele de jertfă la cort sau la templu s-a încheiat. În cele din urmă, era destul de complicat și chiar costisitor. Pentru noi, lucrurile sunt mai confortabile…

Până când auzim porunca: „Aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie…” Iată taina! Iată slava! Iată frumusețea! Așa cum arătam în textele precedente, și în Noul Legământ avem Templu: este Hristos, dar temple suntem și noi, pentru că suntem locuiți de Dumnezeu Duhul Sfânt. Și în Noul Legământ avem jertfe. Pe de o parte, este Domnul Isus Hristos, jertfa supremă, dar jertfe suntem și noi! Trupurile noastre sunt jertfe vii!

Dar nu însemna jertfa moarte? Ba da, înseamnă moarte și acum, dar nu același tip de moarte. A fi o jertfă vie înseamnă că trăiești, dar nu mai trăiești pentru tine, ci trăiești pentru El. Înseamnă că trăiești, dar că viața ta nu îți mai aparține, ci I-ai dăruit-o Lui. Înseamnă că trăiești, dar trăiești cu drag, de dragul Celui care a murit pentru tine. Înseamnă că „ai fost răstignit împreună cu Hristos și…(minune!) trăiești!, Dar nu mai trăiești tu, ci Hristos trăiește în tine!”

Viața creștină este, într-un sens, o luptă pentru a muri tot mai mult, pe de o parte, și o luptă pentru a fi tot mai vii, pe de cealaltă parte. Să murim tot mai mult față de păcat, față de lume, față de dorințele noastre egoiste. Să fim tot mai vii pentru neprihănirea lui Dumnezeu, pentru prezența Lui, pentru Împărăția Lui și lucrarea Lui. Într-un cuvânt, păcatul ar trebui să ne lase reci, ca să fim înflăcărați pentru Hristos și tot ce ține de Împărăția Lui.

Valentin Făt, pentru Edictum Dei

Sursa foto: Photo by Bonnie Kittle on Unsplash