Părinților, luați aminte la practicile spirituale ale copiilor, care îi vor face să propășească ca adulți

Părinților, nu luați proverbul biblic ”învață pe copil Calea” ca pe o promisiune, presupunând că dacă veți face totul perfect în creșterea copiilor, vor ajunge să fie și ei perfecți. Proverbele sunt adevăruri generale, nu promisiuni specifice. Mai mult, când luăm în considerare contextul biblic, vedem cât de contraproductiv este să-i învățăm pe copii să se încreadă în Dumnezeu, pe când exemplul nostru este de încredere în forțele proprii.

Chiar dacă ne punem speranța pentru copiii noștri în Dumnezeu, nu în puterea noastră, vedem cum acest proverb ne învață să luăm în serios educarea copiilor – atât modul în care îi călăuzim, cât și modul în care păstorim inima lor. Și o parte din această călăuzire și păstorire include efectul unei culturi familiale.

Un studiu nou realizat de LifeWay Research la solicitarea celor de la LifeWay Kids, a realizat un sondaj pe un eșantion de 2000 de protestanți și alții neafiliați denominațional, dar care merg la biserică în mod regulat cel puțin o dată pe lună și au copii adulți între 18 și 30 de ani. Scopul sondajului a fost să descopere ce practici parentale aveau în comun familiile în care tinerii au rămas credincioși. Ce a afectat dezvoltarea lor spirituală și morală? Ce factori s-au evidențiat?

Te-ai putea aștepta ca închinarea în familie să aibă un rol major, la fel ca obiceiurile simple de a sta la masă împreună. Te-ai aștepta ca un copil care a mers la o școală creștină să aibă o predispoziție mai mare în a-L urma pe Cristos, decât unul care a mers la o școală publică. Toată lumea are o opinie despre ce practici sunt formative în caracterul copiilor.

Studiul (cuprins acum în cartea Nimic mai puțin) sugerează faptul că acei copii care au rămas credincioși, tineri fiind (identificându-se ca creștini, împărtășindu-și credința cu alții, rămânând în biserică, citind Biblia etc), au crescut în case unde se practicau anumite obiceiuri.

Citirea Bibliei

Cel mai important factor a fost citirea Bibliei. Copiii care au citit Biblia în mod regulat de-a lungul anilor, au avut mai multe șanse să aibă o viață spirituală activă odată ce au devenit adulți. Această statistică nu mă surprinde. Cuvântul lui Dumnezeu este puternic. Biblia ne prezintă povestea măreață a lumii și ne ajută să ne interpretăm viețile și să luăm decizii în cadrul unei viziuni biblice asupra lumii. Citirea Bibliei este o reamintire continuă a statutului nostru de urmași a lui Dumnezeu. Regele nostru a vorbit. El domnește peste noi. Vrem să umblăm în căile Sale.

Rugăciune și slujire

Doi factori importanți urmează după citirea Bibliei: rugăciunea și slujirea în biserică. Nu s-a specificat dacă practicarea rugăciunii a fost privată sau în public, rugăciune de mulţumire înainte de a mânca, înainte de culcare sau dimineața; însă rugăciunea a rămas un factor important.

De notat este faptul că factorul corelat bisericii implică slujirea, nu doar simpla prezență. Nu era destul că părinții își duceau copiii la biserică (unde ”clerul profesionist” îi hrăneau spiritual), ci era nevoie ca acești copii să fie incluși și integrați în biserică prin calea slujirii. Obiceiul de a-i sluji pe alții și comunitatea i-au format pe acești tineri într-un mod aparte, care i-a ferit de identificarea cu un simplu ”consumator” de programe bisericești, ci mai degrabă cu un colaborator în zidirea oamenilor lui Dumnezeu. Dacă mergem în josul listei, apare un alt indicator al puterii slujirii eficiente: lucrarea misionară a bisericii.

Cântatul cântecelor creștine

Un lucru surprinzător este cât de important este audierea de muzică creștină în viața copiilor. Muzica creștină contemporană este sub acuza de a fi mai mult inspirațională decât teologică (deși cred că acest clișeu nu se aplică în totalitate). Totuși, nu ar trebui să respingem adevărul din spatele remarcii străvechi a lui Augustin: ”cântăm adevărul înspre inimile noastre.” Atunci când cântăm împreună, ca adunare, când îl lăudăm pe Dumnezeu în intimitate sau când cântăm cantece care ne întăresc credința, întărim frumusețea credinței noastre. (De asemenea, printre factorii aflați în josul listei, menționăm că audierea, în principal, a muzicii seculare a fost un indicator care a afectat negativ viața spirituală a subiecților.)

Cultură, nu programe 

Timp de decenii, mulți creștini au crezut că anumite activități bisericești sunt factori-cheie în dezvoltarea spirituală a copiilor: școala biblică de vacanță, activități cu grupul de tineri, școala duminicală etc. Studiul arată, însă, că aceste activități au impact doar atunci când sunt conectate cu obiceiul de citire a Bibliei, închinare și slujire. Cultura din biserică este cea care integrează copiii şi tinerii în disciplinele spirituale, nu felul cum se fac aceste activităţi.

De notat este impactul exemplului părinților în citirea Scripturii, în participarea la proiecte de slujire, împărtășirea credinței și cererea iertării după comiterea greșelii. Cu alte cuvinte, cu cât exemplul de viața creștină oferit era unul de voioșie, de căință a păcatului, cu atât erau mai multe șanse ca și copiii să rămână în credință.

Puterea exemplului și a mediului

Studiile nu ar trebui folosite eronat, într-un fel care îi transformă pe copii în tăblițe nescrise. Nu există o metodă perfectă de creștere a copiilor, cum am menționat mai sus; nimeni nu ar trebui să pretindă că există o metodă infailibilă care produce un copil credincios. Nu-ți supraestima puterea. Duhul Sfânt este cel care salvează, nu tu.

Însă nici nu subestima puterea Duhului Sfânt de a lucra prin intermediul atmosferei din căminul tău. În cartea ”Nimic mai puțin” , se arată câtă putere este în modelul creştin oferit. Copiii se vor căi și își vor cere iertare atunci când i-au văzut pe părinții lor făcând asta, atunci când au experimentat harul în relațiile interumane. Copiii vor tinde spre un creștinism evlavios atunci când văd slujirea cu bucurie exemplificată în căminul lor.

Ce fel de mediu ne dorim în căminele și bisericile noastre?

Ce fel de spațiu le creăm copiilor noștri pentru a prospera?

Cum ne ancorăm familiile în Cuvântul lui Dumnezeu?

Ce exemplu oferim în rugăciune și căință?

Cum arată credincioșia în căminul nostru?

Care sunt cântecele ce ne sunt în inimă și pe buze?

Cum împlinim Marea Trimitere?

Să ne punem aceste întrebări și să-L rugăm pe Dumnezeu să lucreze în noi și prin noi, pentru gloria Lui și binele familiei noastre.

Sursa articol: https://www.thegospelcoalition.org/blogs/trevin-wax/parents-take-note-spiritual-practices-common-kids-flourish-adults/

Sursa foto: Photo by Ben White on Unsplash