5 aspecte în care lumea ar fi mai rea dacă nu ar exista creștinismul

Astăzi, afirmații similare sunt reiterate de cei care condamnă creștinismul ca fiind religia clasei opresoare. Creștinii sunt instruiți să “își verifice privilegiile” și să-și “facă treaba” pentru a repudia moștenirea toxică a creștinismului. Dar cum ar fi cu adevărat lumea fără creștinism?

1. Lumea ar fi mai crudă.

În cultura păgână, compasiunea față de cei nevoiași era considerată o prostie. Într-o perioadă în care mulți din lumea greco-romană sufereau mizerie și brutalitate, primele comunități creștine ofereau îngrijire. Orfanilor li s-a oferit adăpost și educație. Văduvele au obținut ajutor. Cei nevoiași primeau hrană și lemne de foc. În secolul al patrulea, după ce Constantin a devenit împărat, biserica a devenit prima instituție organizată de asistență socială publică. Conciliul de la Niceea (325 d.Hr.) a ordonat ca în fiecare oraș în care exista o catedrală creștină să fie construit un spital.

Împăratul roman Iulian Apostatul (361-363), care ura creștinismul, credea că bunătatea sacrificială a creștinilor față de străini a fost un factor important în răspândirea rapidă a credinței lor.

Mai târziu, creștinii au fost pionierii înființării de spitale, orfelinate, leprozerii și ospicii pentru muribunzi.  Trezirea evanghelică din secolul al XVIII-lea a afectat națiuni întregi. Creștinii evanghelici au fost responsabili pentru o gamă remarcabilă de progrese sociale, inclusiv reforma închisorilor, îngrijirea bolnavilor mintal, reforma fabricilor, salvarea femeilor și copiilor de la abuzuri sexuale și asigurarea educației. La nivel local, grupurile de ajutorare și societățile caritabile voluntare au înflorit.

Mișcarea misionară creștină din secolul al XIX-lea a afectat, de asemenea, serviciile medicale și filantropice la nivel global. Misionarii au deschis primele spitale și clinici și au fost pionieri în domeniul educației medicale. Eforturile lor au dus la o speranță de viață mai mare și la scăderea ratei mortalității infantile.

Half the Sky: How to Change the World (2010) documentează opresiunea femeilor în întreaga lume. Autorii nu sunt creștini, dar mărturisesc că în cele mai sărace și mai îndepărtate zone ale lumii, unde este cea mai mare nevoie de ajutor, se găsesc medici misionari și voluntari sponsorizați de biserică. Lucrătorii umanitari și diplomații vin și pleacă. În schimb, mulți misionari rămân pe viață.

Isus Hristos promite: “Oricine va căuta să-și scape viața o va pierde și oricine o va pierde o va găsi” (Luca 17:33). Pentru creștini, moartea nu este sfârșitul. Așteptăm cu nerăbdare învierea și o veșnicie glorioasă în care ne vom bucura de Dumnezeu și de comuniunea cu toți oamenii Săi. Ne putem permite să ne riscăm viața în slujba altora.

2. Lumea ar fi mai nedreaptă.

Dumnezeu Creatorul plasează o conștiință (Rom. 2:15) în inima fiecărei persoane create după chipul Său, iar legea Sa morală se aplică deopotrivă conducătorilor și celor conduși. Toți îi vor da socoteală (Rom. 13:1-4). Aceste adevăruri biblice au stat la baza “statului de drept” și a respectului nostru pentru demnitatea și libertatea umană. Ele au inspirat rezistența la tiranie. Ele formează singura apărare sigură împotriva pretențiilor exagerate și totalitare ale unui stat atotputernic. De-a lungul istoriei și în întreaga lume de astăzi găsiți creștini care au fost dispuși să denunțe abuzurile și să lucreze pentru reformă.

Misionarii au promovat alfabetizarea, care, la rândul ei, a fost catalizatorul pentru dezvoltarea tipăriturilor în masă, a ziarelor, a asociațiilor voluntare și a reformei sociale. Libertatea și drepturile individuale sunt cele mai răspândite acolo unde creștinismul a avut cel mai mare impact.

3. Lumea ar fi mai puțin liberă.

Dacă trăim în Occident, deseori considerăm că libertatea este de la sine înțeleasă. Dar ideea că toți oamenii au aceeași demnitate și ar trebui să beneficieze de libertate nu a fost evidentă pentru majoritatea culturilor. Societatea greco-romană nu avea conceptul că fiecare viață umană are o valoare și o demnitate intrinsecă. Imperiul Roman era alcătuit din aproximativ șaptezeci de milioane de oameni – dintre care zece milioane erau sclavi. Iar majoritatea societăților de-a lungul istoriei au fost construite pe sclavie. Creștinismul este singura religie majoră care a lansat un atac semnificativ împotriva instituției sclaviei.

Convingerea că fiecare om este creat după chipul lui Dumnezeu era în contradicție flagrantă cu cultura lumii antice. Mărturia apostolică potrivit căreia “nu mai este nici rob, nici slobod, fiindcă toți sunteți una în Hristos Isus” (Gal. 3:28) a fost revoluționară. Faptul că oamenii liberi și sclavii participau împreună la Cina Domnului ca și membri ai bisericii era scandalos. Nicio altă asociație sau cult păgân nu permitea sclavilor și celor liberi să participe pe picior de egalitate.

Ioan Chrisostomul (c. 347-407), care a fost arhiepiscop de Constantinopol, le-a spus celor bogați să cumpere sclavi, să-i învețe o meserie și apoi să-i elibereze, spunându-le că, atunci când va veni Hristos, va anula sclavia. Grigore de Nyssa (335-395) a scris prima critică cuprinzătoare a sclaviei, atacând-o pentru încălcarea naturii libere a ființelor umane create după chipul lui Dumnezeu.

A fost nevoie de timp pentru a eradica sclavia în lumea occidentală. Dar învățătura și practica creștină au deschis calea pentru a susține că, întrucât sclavii făceau parte din trupul lui Hristos, ei ar trebui să fie eliberați. Până în secolul al XI-lea, sclavia în statele creștine a luat, efectiv, sfârșit.

Comerțul transatlantic cu sclavi a readus oroarea la o scară și mai teribilă. Dar, în cele din urmă, militanții creștini au fost cei care au lucrat neobosit pentru abolirea acestuia, susținuți de un număr mare de creștini evanghelici la nivel local. Britanicii au abolit comerțul cu sclavi în 1807, iar sclavia însăși în 1833. Costul pentru Imperiul Britanic al încercării de a eradica sclavia la scară globală a fost imens. Această campanie a fost condusă din motive profund creștine.

Astăzi, în mod tragic, există mai mulți sclavi în lume decât oricând înainte. Se estimează că 27,6 milioane de oameni sunt victime ale traficului sexual și ale muncii forțate. Astăzi, creștinii sunt în frunte în ceea ce privește opoziția față de sclavie și traficului de persoane în întreaga lume. Misiunea Internațională pentru Justiție este una dintre rețelele creștine care luptă împotriva abuzurilor, dar există multe altele.

Zonele din lume în care sclavia este încă tolerată de stat sau prin tradiție sunt zone care se opun creștinismului. De exemplu, sclavia există încă în unele țări islamice din regiunea Sahara din Africa. Aproape două milioane de uiguri sunt încarcerați de partidul comunist chinez și sunt supuși la muncă forțată. Iar abuzurile continue asociate sistemului de caste din India sunt socotite de unii ca fiind una dintre cele mai mari încălcări ale drepturilor omului din istorie.

4. Lumea ar fi mai puțin educată și mult mai săracă.

Încă de la începuturile creștinismului, educația a fost o prioritate. Creștinii cred că toate ființele umane, create după chipul lui Dumnezeu, ar trebui să învețe despre lucrările și căile lui Dumnezeu. Toți ar trebui să fie capabili să citească cuvântul lui Dumnezeu în limbile lor. Toți ar trebui să-și dezvolte abilitățile de a-i sluji pe alții pentru gloria lui Dumnezeu.

Primele universități au fost fundații creștine. Metoda științifică își are rădăcinile în convingerea creștină că Dumnezeu a creat universul în conformitate cu legi raționale și i-a înzestrat pe oameni cu rațiunea și intelectul pentru a studia și a explora.

Creștinii au fost pionierii educației feminine în multe națiuni. Dacă ne uităm la markerii opresiunii feminine – fie că este vorba de căsătoria la vârsta copilăriei, prostituția, traficul sexual, violența domestică, tăierea organelor genitale sau așa-numita crimă de onoare – toate sunt mai probabile atunci când fetelor li se refuză educația.

Standardele de viață sunt ridicate atunci când oamenii își aplică rațiunea dată de Dumnezeu pentru a inova, a munci și a rezolva probleme. Educația este esențială, deoarece cunoștințele trebuie să fie transmise de la o generație la alta pentru a construi pe baza realizărilor din trecut.

De-a lungul secolelor și în întreaga lume, irmașii lui Hristos s-au dedicat binelui aproapelui lor. Diferitele lor eforturi – în domeniul sănătății, ajutorării, educației și muncii de zi cu zi – au fost conduse de convingerea biblică că oamenii, creați după chipul lui Dumnezeu, ar trebui să aibă cu toții posibilitatea de a se dezvolta. Astfel de eforturi au contribuit la scăderea masivă a sărăciei globale pe care a cunoscut-o lumea în ultimele două secole.

5. Lumea nu ar mai avea nicio speranță durabilă.

Creștinii se întristează din cauza răului și a suferinței din lume, dar suntem încrezători că Isus este Domnul. El a venit în lume pentru a “nimici lucrările diavolului”(1 Ioan 3:8). Aceasta include toate viețile distruse, toate nedreptățile din comunități, toate vinovățiile și toată durerea. Împărăția Sa se extinde în toate națiunile. Într-o zi, lumea va fi reînnoită, iar domnia Sa de dreptate perfectă va birui.

Chiar acum, linia de demarcație dintre bine și rău trece prin fiecare inimă umană. Cu toții ne încălcăm conștiința dată de Dumnezeu. Dar Isus Hristos oferă iertare și viață veșnică tuturor: “Pe oricine vine la Mine nu-l voi izgoni niciodată” (Ioan 6:37).

Nu trebuie să ne lăsăm intimidați de ostilitatea față de mesajul creștin afișată de atât de mulți.

Cu siguranță, au fost făcute rele în numele lui Hristos de către “creștinismul” nominal sau instituțional. Iar harul comun al lui Dumnezeu (har pentru toți oamenii) înseamnă că creștinii nu au monopolul virtuții.

Dar istoria arată că, fără lucrarea desăvârșită a lui Hristos și fără serviciul de dăruire de sine al poporului Său, lumea ar fi mai crudă, mai puțin dreaptă, mai puțin liberă, mai săracă și complet lipsită de speranță dincolo de mormânt. Evanghelia este cu adevărat o veste bună!

Sharon James, Crossway