Read it Later
You did not follow anybody yet.

Propunerea cultelor religioase de a introduce Religia ca materie opțională la examenul de Bacalaureat a relevat din nou tendințele care se conturează tot mai pronunțat în societatea românească. Nu am putut rămâne indiferent față de anumite directive regăsite în mass-media. Titluri ale unor articole aferente propunerii trivializează îndrăzneț ideea. Dacă, spre exemplu, prima informație din titlu este «cultele religioase vor religia la BAC», cea de-a doua este «spun că este „discriminată”». În fața prezentării unei autovictimizări a cultelor religioase reacțiile populare sunt de prisos.
Din acest punct de vedere găsesc o constantă: Biserica tradițională pare să-și piardă popularitatea.

În fine, chintesența lucrurilor este autenticitatea. Cred că educația religioasă se face în familie și în Biserică, deși există numeroase beneficii în a fi predată în școli. Or, aferent problemei, am identificat trei idei absurde care circulă nestingherit în societate. În fața injustițiilor, ne spune Steinhardt, datoria este „să nu taci, să vorbești, să lupți, să te afli în treabă. Să nu-ți vezi de treburile tale, ci de treaba dreptății, care-i adevărata treabă a fiecăruia”. Prin urmare, iată câteva răspunsuri scurte oferite unor probleme punctuale:

1. Creștinismul este un obstacol al cunoașterii.
Din acest punct de vedere contra-exemplele sunt de un bun augur. Or, înainte de a enumera doar câteva dintre acestea, doresc să amintesc că majoritatea câștigătorilor premiilor Nobel pentru știință au fost creștini. Printre cei mai importanți inovatori în știință pot fi identificați numeroși creștini dedicați. Lista este extrem de vastă. Iată doar câteva exemple: Robert Boyle, Antoine Lavoisier, Michael Faraday, James Clerk Maxwell, Isaac Newton, John Dalton, Blaise Pascal și Samuel Morse.

2. Eu cred în știință (cea exactă, adaug), lasă-mă cu teologia și filosofia!
Științele exacte au o metodologie. O teorie științifică poate fi validată sau nu. Cu alte cuvinte, teoria poate fi (sau nu) adevărată. În demersul său de cercetare, un om de știință respectă diferite proceduri în diverse etape. Dacă parcursul nu este cinstit, rezultatele pot fi catalogate ca „eronate”. Dar cine stabilește ce este adevărul? Ce presupune a fi cinstit în cercetare? Din această perspectivă, mă tem, științele exacte rămân tributare filosofiei și teologiei.

3. Ești religios acasă și la biserică, dar în societate ești cetățean.
Omul religios poate fi ce vrea acasă, dar în societate ce-i dictează alții. România nu are religie de stat, dar nici nu susține vreo ideologie atee (Legea nr. 489/2006). Perspectivele religioase sunt tratate neutru. Spațiul public nu este religios, dar nici ateu. Dedublarea personalității este, însă, o tulburare psihică. În afara acestei excepții triste nu poți fi cineva acasă și altcineva în spațiul public.

Repet. Cred că educația religioasă se face acasă și în biserică, dar creștinismul este mai mult decât demn de a sta în spațiul public. Studiul religiei este benefic pentru întreaga societate, iar credința creștină a stimulat dezvoltarea cunoașterii generale. Și nu în ultimul rând, ai dreptul să fii tu însuți/însăți!

Pricopiuc Serghei pentru Edictum Dei

Read it Later

Donează online și susține Edictum Dei.

Donează

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Post comment

Go to Top
Add Comment
Loading...

Post comment

Cancel
Viewing Highlight
Loading...
Highlight
Close