Read it Later
You did not follow anybody yet.

Care sunt criteriile după care ar trebui să ne alegem și să ne evaluăm slujitorii? Apostolul Pavel aduce lumină în privința aceasta, în 1 Timotei 3. Din cauza spațiului restrâns al acestui devoțional, vom face observații doar asupra două calificări menționate de apostolul Pavel.

 

Începem cu ceea ce apostolul notează în v. 6: „Să nu fie întors la Dumnezeu de curând, ca nu cumva să se îngâmfe și să cadă în osânda diavolului”. Atunci când este ales, slujitorul trebuie să fie deja un credincios matur, cu experiență spirituală. El este omul care a luptat cu diferite ispite și încercări și a ieșit biruitor asupra lor, prin puterea lui Dumnezeu. Anii de lupte spirituale l-au învățat că trebuie să vegheze mereu, dar și că trebuie să se smerească, pentru că doar în smerenie și dependență față de harul lui Dumnezeu poate fi biruitor.

 

Apostolul arată care sunt riscurile atunci când sfatul acesta este neglijat. Neavând maturitate spirituală, din cauză că încă este un prunc în Hristos, acesta riscă să se îngâmfe. Cel promovat se va simți bine în frunte, iar firea pământească îi va fi gâdilată. Astfel, va căuta să fie mereu în față și va face lucrarea de dragul lui, de dragul promovării de sine și nu de dragul lui Dumnezeu.

 

Din păcate, în ultimii ani, am asistat adeseori la astfel de situații care aproape că au devenit „clasice”. Se ajunge aici mai ales atunci când cel convertit a avut un renume înainte de a se întoarce la Domnul. Poate fi vorba despre artiști, cântăreți, preoți, politicieni și alte poziții asemănătoare. În dorința noastră nesăbuită de a promova Evanghelia cu ajutorul renumelui celui convertit, îl consacrăm într-o poziție de slujire, iar mai apoi  îl purtăm pe acesta în diverse întâlniri unde va putea să își depună mărturia. Acesta se va trezi în fața unor adunări foarte numeroase și va prinde rapid gustul unei astfel de vieți. Adeseori însă tocmai această promovare agresivă și neînțeleaptă va genera îngâmfare și cădere în osânda diavolului (vezi v. 6).

 

Nu de puține ori astfel de convertiți și-au pierdut echilibrul, au căzut și au compromis mărturia bisericii. Efectul devine tocmai invers față de cel scontat. Înainte ca cineva să fie consacrat ca slujitor, trebuie ca mai întâi să fi absolvit cursurile „școlii smeririi”.

 

Să mai punctăm în acest devoțional încă o calificare: „să fie în stare să învețe pe alții” (vezi v. 2). Aceasta presupune, evident, că el însuși va învăța, pentru a putea oferi învățătura mai departe. Un slujitor nu își poate permite să neglijeze studiul atent al Scripturii, dar și al Teologiei, în general. El nu își va sacrifica timpul de studiu, mânat fiind de tirania telefonului și a tuturor sarcinilor urgente. Aceasta înseamnă nu doar că va studia, dar va știi să prezinte mesajul într-un mod clar și articulat, astfel încât biserica se va simți hrănită.

 

Din păcate, alte calificări au preluat locul acesteia. Mulți se vor mulțumi cu faptul că e un bun administrator. Alții cu faptul că are prestanță și carismă. Alții cu faptul că e un bun organizator și are spirit de inițiativă. Ba alții vor fi mulțumiți cu simplul fapt că este aspru în abordare, iar în jurul lui plouă mereu cu foc și pucioasă. Alții își doresc un povestitor bun, un om care știe să activeze emoțiile.

 

Nevoia aceasta este cu atât mai mare cu cât Internetul „geme” de cantitatea imensă de învățătură falsă sau de proastă calitate. Un slujitor care își ia în serios chemarea de a învăța pe alții nu va avea parte de rezultate spectaculoase, imediate. Nu va avea parte de popularitate. Un lucru este însă cert: acesta va zidi ceva trainic pentru împărăția lui Dumnezeu.

 

A fi în stare să înveți pe alții nu înseamnă a fi sec sau complicat. Ba dimpotrivă, această calificare implică și înțelepciunea de a te coborî la nivelul ascultătorilor. De a oferi o învățătură care să fie înțeleasă și care să găsească ecou în viețile lor.

 

Același lucru îl sublinia apostolul Pavel în Fapte 20, în cadrul emoționantei despărțiri de prezbiterii bisericii din Efes: „Luați seama dar la voi înșivă și la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriți Biserica Domnului, pe care a câștigat-o cu Însuși sângele Său. Știu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori care nu vor cruța turma și se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor învăța lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor. (…) Și acum, fraților, vă încredințez în mâna lui Dumnezeu și a Cuvântului Harului Său care vă poate zidi sufletește și vă poate da moștenirea împreună cu toți cei sfințiți” (vezi Fapte 20:28-30, 32).

 

Îți vine să crezi că aceste cuvinte au fost scrise în octombrie 2022…

Read it Later

Donează online și susține Edictum Dei.

Donează

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Post comment

Go to Top
Add Comment
Loading...

Post comment

Cancel
Viewing Highlight
Loading...
Highlight
Close