Mai bine disprețuit decât disprețuitor – devoțional din 1 Timotei 4

Nu știm exact care era vârsta lui Timotei la momentul scrierii acestei epistole. Unul dintre comentatori sugerează că Timotei ar fi avut între 34-39 de ani. Nu doar că Timotei era (relativ!) tânăr, dar cu siguranță era foarte tânăr în lumina slujbei care îi fusese încredințată. Timotei era reprezentantul apostolic pentru biserica din Efes. Din postura aceasta, el coordona lucrarea tuturor celorlalți prezbiteri din Efes, dar și din împrejurimi. Cu siguranță, aceștia erau mai vârstnici, mai ales atunci când ne amintim că, într-o bună măsură, biserica era structurată după tiparele sinagogii iudaice.

Exista astfel tendința ca unii dintre ceilalți prezbiteri, bătrâni ai bisericii, oameni trecuți prin viață, cu o experiență bogată în ce privește oamenii „să îl disprețuiască pe Timotei”, să îl trateze cu un aer de superioritate. Cine este acest tânăr care le dă sfaturi? Ce ar putea el să îi învețe pe ei?

Îndemnul „Nimeni să nu te disprețuiască” este destul de neobișnuit, întrucât ne-am aștepta ca aceste cuvinte să fie adresate celor care îl disprețuiau pe Timotei, nu lui. Probabil apostolul Pavel dorește să îl convingă pe Timotei că vârsta nu constituie nicidecum un motiv întemeiat pentru ca cineva să îl disprețuiască, astfel că nu ar trebui să se simtă „complexat”.

Apostolul accentuează însă atitudinea care ar trebui să o manifeste tânărul Timotei atunci când este disprețuit. În astfel de momente, Timotei ar putea fi ispitit să reacționeze dur, aspru; să dea frâu liber acelui teribilism care l-a caracterizat pe Roboam, al treilea împărat al lui Israel. Ațâțat de tinerii de lângă el, acesta a abordat o atitudine dură, crezând că poate să își câștige autoritatea lovind cu pumnul în masă: „Împăratul a vorbit aspru poporului. A lăsat sfatul pe care i-l dăduseră bătrânii și le-a vorbit astfel după sfatul tinerilor: «Tatăl meu v-a îngreunat jugul, dar eu vi-l voi face și mai greu; tatăl meu v-a bătut cu bice, dar eu vă voi bate cu scorpioane»” (1 Împărați 12:13-14).

Apostolul Pavel îi arată cât se poate de clar ucenicului său că nu aceasta este calea. În momentul în care este disprețuit pentru că e tânăr și lipsit de experiență, Timotei nu trebuie să lupte la nivel vorbelor, al argumentelor, și nici să își afirme într-un mod dur, categoric, poziția de lider. În astfel de momente, el trebuie să fie o pildă! El trebuie să înfrunte disprețul printr-un caracter și printr-o conduită ireproșabile.

În primul rând, trebuie să aibă grijă la vorbirea sa. Probabil primul impuls ar fi să răspundă mânios sau, la rândul lui, disprețuitor. Este însă chemat să se împotrivească acestor impulsuri.

În al doilea rând, trebuie să fie atent la conduita Sa, la purtare, la gesturi, la reacții.

În al treilea rând, trebuie să fie plin și să acționeze mereu cu dragoste.

În al patrulea rând, trebuie să păstreze o credință puternică.

În al cincilea rând, trebuie să dea dovadă de o integritate morală desăvârșită.

Pe lângă faptul că îl îndeamnă să dea dovadă de un exemplu ireproșabil în caracter și conduită, apostolul Pavel îl cheamă pe Timotei să ofere o învățătură curată și profundă: „Până voi veni, ia seama bine la citire, la îndemnare și la învățătura pe care o dai altora” (vezi v. 13).

Sintetizând, apostolul Pavel îl chemă pe Timotei ca atunci când este disprețuit din pricina tinereții să nu reacționeze cu teribilism, răzbunare sau orice fel de afirmare dură și apăsată a autorității. Genul acesta de reacție are întotdeauna efectul advers și este tratată de „disprețuitori” drept dovada cea mai clară că… „au avut dreptate.” Dimpotrivă, Timotei este chemat să dovedească printr-un caracter, conduită și slujire ireproșabile, că, deși este tânăr, poate să acționeze ca un model, ca o pildă pentru „credincioși”, pentru întreaga adunare.

Da, este o cale anevoioasă, pentru că nu dă voie firii să reacționeze și să capete o satisfacție imediată, prin răzbunare. Nu permite nici retragerea sau victimizarea. Nu permite nici aroganța și începerea unor lupte interminabile de tranșee. Este însă singura cale prin care contestatarii pot fi câștigați. În timp, argumentele lor sunt demontate  rând pe rând și cad la pământ. Cine îi va mai lua în serios pe „disprețuitori” când, deja de trei-patru ani, Timotei slujește cu credincioșie și competență?

Dacă ești într-o situație similară, nu fi descurajat. Privește în sus, la Cel ce te-a chemat în lucrare și cere puterea de a fi și de a face ceea ce el dorește de la tine. Smerește-te, rabdă disprețul și nu te răzbuna, după modelul pe care Însuși Marele nostru Domn și Învățător ni l-a lăsat. Și încă ceva: amintește-ți că e de o sută de ori mai bine să fii disprețuit decât disprețuitor!