Iov aştepta un răspuns cu privire la suferințele prin care trecea. Sfârşitul cărţii este însă surprinzător. Iov nu numai că nu primeşte un răspuns, ba mai mult, primeşte o mulţime de întrebări noi. Dumnezeu i se arată, nu pentru a-i răspunde, nu pentru a argumenta sau pentru a fi tras la răspundere, aşa cum îşi închipuia Iov, ci pentru a-l interoga pe Iov. Iov îşi imagina altfel discuţia cu Dumnezeu, însă atunci când ajunge cu adevărat în prezenţa Sa, toate întrebările şi comentariile dispar…Mulţi oameni îşi închipuie că se vor „lua la trântă cu Dumnezeu!” Întâlnirea cu Dumnezeu va fi surprinzătoare pentru ei!
În esenţă, Dumnezeu îi pune lui Iov trei întrebri: Poţi să explici creaţia? Poţi să susţii creaţia? Poţi să stăpâneşti creaţia? Prin toate aceste întrebări, Dumnezeu îi arată lui Iov cine este el (Iov)! Îi arată ce puţine lucruri cunoaşte şi ce limitată este perspectiva sa. În același timp, îi mai arată şi Cine este El (Dumnezeu)! Îi arată că este un Dumnezeu care cunoaşte, care are toată puterea şi toată înţelepciunea şi că este un Dumnezeu suveran! Cu alte cuvinte, un Dumnezeu în care Iov poate să se încreadă, chiar şi atunci când nu înţelege „de ce”! Iov descoperă că sunt multe alte lucruri pe care nu le înţelege, dar că la cârma acestui univers se află un Dumnezeu care le înţelege.
În concluzie:
Iov nu primeşte un răspuns, dar primeşte o asigurare: Dumnezeu este pe tron, iar viaţa lui este în mâna Lui!
Iov nu primeşte o explicaţie, dar primeşte o revelaţie! Nevoia noastră cea mai mare nu este să primim răspunsuri raţionale, ci este nevoia după Dumnezeu Însuşi. Este important să ne reaminitim că Dumnezeu este o fiinţă personală, la fel ca noi. O persoană ce trebuie cunoscută şi iubită.
Iov primeşte şi o misiune! Misiunea de a mijloci pentru prietenii săi! Dumnezeu subliniază că doar datorită mijlocirii lui Iov, vor fi acestia iertaţi şi scăpaţi. Lucrurile se inversează dramatic: avocaţii lui Dumnezeu sunt transformaţi în acuzaţi. De ce? Poate, printre altele, ca să învățăm că perspectiva lor este limitată. Aceștia aveau senzația că relația cu Dumnezeu are un caracter mercantil; că totul se rezumă la profit. Cu alte cuvinte, voi căuta să fiu curat, integru, să fac fapte bune și, în mod automat, invariabil, voi fi binecuvântat. În această viziune, totul funcționează mecanic. Relația cu Dumnezeu înseamnă însă infinit mai mult. La temelia relației cu Dumnezeu trebuie să stea iubirea, nu interesul. Cu siguranță că Iov este aici și o anticipare a Domnului nostru Isus Hristos: cel neprihănit care suferă și prin a cărui jertfă și suferință „prietenii” săi sunt împăcați cu Dumnezeu.
Iov primeşte şi averea şi familia înapoi. Evident că asta nu înseamnă că întotdeauna se va întâmpla aşa. De fapt, se va întâmpla de fiecare dată așa, dar nu întotdeauna de partea aceasta a veșniciei.
Iov nu ştie de ce a suferit. Ceea ce contează este că Numele lui Dumnezeu a fost glorificat prin suferinţa sa în faţa întregului Cer şi Satan a fost făcut de ruşine. În boală, în suferinţă, în belşug, în sărăcie, contează un singur lucru: „Binecuvântat fie Numele Domnului!”
Donează online și susține Edictum Dei.
Donează
Loghează-te cu Facebook
Loghează-te cu Google
Loghează-te cu Twitter