„Iată Mielul lui Dumnezeu!”

În textul de ieri, vorbeam despre modul în care Cortul Întâlnirii și mai apoi Templul de la Ierusalim au anticipat venirea Domnului Isus Hristos. Cortul și templul erau locuri ale prezenței lui Dumnezeu, un fel de re-creare a Edenului. Venirea lui Hristos însă le înlocuiește și le îndeplinește menirea, întrucât El este Dumnezeu umblând printre oameni.

În textul de astăzi, vom mai adăuga un element care anticipează și ilustrează venirea Domnului nostru în lume: altarul și jertfele aduse pe acesta. Nu puteai să ajungi la Cortul Întâlnirii (cu Dumnezeu!) dacă mai întâi nu treceai pe la altarul de aramă care era plasat în fața acestuia. Odată ce omul cade în păcat, acesta nu se mai poate întâlni cu Dumnezeu decât la altar. Nici chiar Marele Preot, care avea imensa cinste de a intra în locul preasfânt (sau sfânta sfintelor), nu putea intra acolo pur și simplu în virtutea statutului său, ci trebuia să intre cu sânge. Acolo, în locul preasfânt, totul era îmbrăcat în aur curat, dar stropit cu sângele care făcea ispășire.

Pentru că, odată cu căderea, omul nu se mai poate întâlni cu Dumnezeu decât la altar, tema jertfei care înlocuiește este prezentă de-a lungul întregii narațiuni vechi-testamentare. Isaac este înlocuit cu mielul (berbecul) încurcat cu coarnele într-un tufiș. Mai târziu, evreii, în noaptea ieșirii lor din Țara Egiptului, vor fi înlocuiți de mieii jertfiți. Sângele uns pe ușiorii ușii producea diferența fundamentală. Uneori, suntem tentați să spunem că moartea lovește doar în casele egiptenilor, dar moartea lovește în fiecare casă din Egipt în acea noapte. Cu diferența imensă că în unele case moare mielul, jertfa care înlocuiește, iar întâii născuți sunt scutiți. De atunci încolo, odată cu instituirea sistemului de jertfe, vor fi sacrificați nenumărați miei, iar sângele va curge mereu.

Profetul Isaia duce însă lucrurile un pas mai departe, pentru că ne vorbește despre unul care va fi dus ca un miel la tăiere, dar contextul arată clar că este vorba despre… un om. Cine să fie acesta? Ioan Botezătorul este profetul care are ocazia de a-L prezenta. Văzându-l pe Isus, Botezătorul Îl prezintă înaintea lui Israel: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!”. Așteptarea se sfârșise. Mielul așteptat și anticipat era acolo în fața lor. Peste puțină vreme, Mielul va fi răpus, fără a se împotrivi, așa cum fac mieii. Cine ar fi crezut că Dumnezeu va salva lumea tocmai printr-un Miel?

Unul dintre părinții bisericii, folosindu-și imaginația, se gândea că păstorii, primii vizitatori ai Pruncului, I-au adus în dar… un miel din turmă. Un miel pentru Miel. Da, păstorii sunt primii vizitatori, dar, atunci când își pleacă fețele lor aspre asupra copilașului înfășat în scutece, nu realizează că privesc la Mielul lui Dumnezeu! Și nu doar la Mielul lui Dumnezeu, ci la Păstorul cel Bun sau, după cum scrie în Evrei, Marele Păstor al oilor.