Hemingway și-a urmat visele până la capăt

Acesta ar fi putut fi titlul primei pagini a ziarelor din iulie 1961. Ernest Hemingway, la fel ca tatăl, fratele și sora sa, și-a luat viața în mod deliberat. Nu am știut acest lucru până nu i-am citit cartea din 1935, “Dealurile verzi ale Africii”. Credeam că o să-mi placă povestea despre călătoria de vânătoare de două luni în safari. Am vânat pe aceleași meleaguri pe care Hemingway învățase vânătoarea, băiat fiind, în vacanțele din nordul Michiganului. Însă cartea mi s-a părut la fel cum li s-a părut și multor altor critici: ceea ce se prezentase a nu fi un jurnal de călătorie s-a dovedit a fi un jurnal de călătorie. Prea multe detalii despre vânătoare, prea puțină intrigă. 

Însă aceasta nu este o recenzie a cărții, întârziată aproape 90 de ani. Este mai mult o recenzie a vieții. Care a fost intriga vieții lui Hemingway și ce putem învăța de la el?

Visuri mărețe plătite scump

Apropiatii lui Hemingway spun că acesta a făcut ce a dorit: și-a urmat visele. A căutat cu pasiune ceea ce iubea. Prima lui iubire a fost scrisul. A câștigat Premiul Pulitzer pentru ficțiune în 1953 și Premiul Nobel pentru literatură în 1954. El a fost o influență unică în tranziția de la literatura, victoriană stufoasă și romantică la scriitura modernă aspră și concisă. De asemenea, iubea vânătoare și pescuitul. A deținut recorduri de pescuit la adâncime mare. În prima sa călătorie de vânătoare în safariul african, a ucis 103 de animale trofeu, inclusiv trei lei, doi gheparzi, un rinocer și un leopard. “Iubea” femeile – a fost căsătorit cu patru și s-a distrat cu altele, fie că era căsătorit sau nu. El a fost chintesența bărbatul masculin.

Însă a avut succes?

Într-un documentar, cel de-al treilea fiu al său, cărunt și podidindu-l plânsul, spune că a vrut doar ca tatăl sau să îl iubească. Adevărata dragoste este jertfitoare. Ea necesită abandonarea unor vise pentru a împărtăși profund bucuria și tristețea altora. Dar Hemingway l-a iubit pe Hemingway.

Astfel, povestea lui nu este unică. Avea multe motive de a se mândri și a lauda era o trăsătură dominantă – dar se pare că a eșuat la cele mai importante teste. Hemingway a respins creștinismul pe care l-a învățat de la mama sa (care nu a fost un model demn de urmat al credinței). A doua sa soție i-a cerut să devină devotat bisericii, lucru pe care l-a făcut doar de fațadă. Prietenii recunosc că abuzul violent de alcool a contribuit la deteriorarea și decesul lui Hemingway.

În ciuda puterii și succesului său, fără autocontrol Hemingway era ca o cetate fără ziduri (Prov. 25:28). Știa că ceva lipsea, adesea recunoscând în fața fiilor lui cât de greu este să fii un bărbat bun – lucru care, desigur, este adevărat. Dar puterea de a reuși nu vine din interior. Îndrăzneala care l-a ajutat pe Hemingway în alte domenii nu l-a putut face un om neprihănit. A avut câteva reguli bune. Primul ziar pentru care a lucrat l-a învățat să folosească cuvinte simple și să scrie fraze scurte. Dar a ignorat alte reguli mai importante pentru viață: Leapădă-te de tine însuți. Ia-ți crucea. Urmează-L pe Isus (Luca 9:23).

Evaluarea islamului făcută de Hemingway în anii 1930 se aseamănă felului în care unii văd creștinismul astăzi: “Era ceva care oferea rang, era ceva în care să crezi, ceva… dumnezeiesc să suferi puțin în fiecare an, ceva care te făcea superior celorlalți oameni.”

Dar nu asta înseamnă să-L urmezi pe Isus. Înseamnă să-ți pierzi viața ta în viața lui Isus și să găsești în el o viață pe care nicio altă căutare nu o poate garanta. Este posibil să urmărești lumea, să pară că o câștigi, dar să-ți pierzi sufletul (Luca 9:24-25).

Urmează visele acestei lumi și vei pierde totul. “Dar căutați întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, iar toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Mat. 6:33).

William Boekestein, The Gospel Coalition