George Orwell: un profet uitat

Ca și cum acest scenariu de coșmar nu ar fi fost suficient de rău, cel de-al Doilea Război Mondial s-a întins de la blitzkrieg la scenariul apocaliptic de la Hiroshima și Nagasaki – de la bombe la bombă. Omul, în sfârșit, în „iluminarea” progresului, deținea puterea de a se autodistruge într-o clipă, nu în modul individualist în care fiecare om deținuse dintotdeauna puterea de a se sinucide, ci în modul tehnologic colectivist în care un singur om, cu o putere imensă, putea provoca anihilarea colectivă a întregii sale specii. Și chiar și în chinurile acestui coșmar, în timp ce războiul mondial se transforma în Război Rece, cei mai mulți oameni au continuat să creadă că omul progresează de la întuneric la lumină, de la o epocă a religiei și a superstiției la o epocă a iluminării fără Dumnezeu.

Aceasta a fost lumea în care s-a aflat George Orwell atunci când a început să scrie „1984”. Spre deosebire de majoritatea contemporanilor săi, el nu vedea un viitor luminos în care omul va fi eliberat de tehnologie, ci un viitor în care va fi înrobit de aceasta. În viitorul de coșmar pe care l-a imaginat, națiunile individuale vor fi strivite de imperiile globaliste. Și așa cum suveranitatea națională ar fi distrusă, la fel ar fi distrusă și suveranitatea individului. În viziunea lui Orwell asupra viitorului, indivizii și-ar pierde libertatea și intimitatea, fiindcă cei aflați la putere ar folosi cele mai noi tehnologii pentru a le monitoriza fiecare activitate. Limbajul ar fi fost redus și simplificat, astfel încât vechile concepte nu ar fi putut fi discutate sau chiar luate în considerare. Istoria ar fi redusă la tăcere sau rescrisă, astfel încât oamenii să nu poată învăța din trecut sau să vadă prezentul din perspectiva acestuia. În cele din urmă, așa a profețit Orwell, oamenii vor fi atât de dezumanizați și demoralizați, atât de spălați pe creier și reprogramați psihologic, încât vor accepta și îmbrățișa tirania care i-a înrobit. Nu se vor mai teme de Big Brother, ci îl vor admira și îl vor venera.

Romanul distopic al lui Orwell a avut atât de mult succes și a fost atât de influent încât el a fost considerat un fel de profet. „1984” a fost considerat o profeție care prevestea ce se va întâmpla dacă generațiile viitoare vor înceta să mai fie vigilente în apărarea libertății lor.

Asta a fost atunci, dar asta se petrece acum.

Orwell și profețiile sale au fost uitate. Noi trăim în viitor. Asistăm la distrugerea suveranității naționale. Trăim într-o lume în care guvernul continuă să se mărească și să se îndepărteze tot mai mult de oameni. Asistăm la decăderea democrației, pe măsură ce structurile politice și economice devin prea mari pentru a fi controlate. Asistăm la erodarea libertății individuale și a vieții private într-o epocă în care chiar și propriile noastre telefoane ne spionează în numele unor interese obscure. Asistăm la reducerea sistematică a limbajului, astfel încât nu mai avem capacitatea de a citi operele lui Shakespeare sau, de fapt, de a citi orice lucru scris în trecut. Vocabularul nostru este atât de sărac încât nu mai avem cuvintele necesare pentru a ne face cunoscuți altora sau pentru a ne face cunoscuți nouă înșine. Am rămas fără cuvinte și, prin urmare, suntem fără cuvinte. Ne lipsesc instrumentele care fac posibilă gândirea articulată. Nu putem vorbi decât Newspeak, care vorbește doar despre ceea ce este nou.

Istoria nu mai este predată și, prin urmare, nu mai este cunoscută. Cum altfel ar putea un număr uriaș de mileniali să se laude cu simpatia lor pentru comunism? Cum altfel ar putea ei să creadă că socialismul sau comunismul au răspunsuri pentru problemele lumii, dacă nu ignoră milioanele de oameni uciși de regimurile comuniste și socialiste în ultimul secol?

Poate că am ajuns la scenariul de coșmar pe care Orwell l-a profețit. Poate că oamenii au devenit atât de dezumanizați și demoralizați, atât de spălați pe creier și reprogramați psihologic, încât sunt gata să accepte și să îmbrățișeze tirania care i-a înrobit. Cum altfel putem da sens acelor milioane de mileniali care cred că un Big Government socialist poate oferi libertate și dreptate? Într-adevăr, trăim într-o epocă în care oamenii nu se mai tem de Big Brother, ci îl admiră și îl venerează.

Așa să fie. Totul face parte din comedia divină, din simetria divină, în care se vede că ideile rele au consecințe rele și în care mândria precede căderea. Totul este așa cum ar trebui să fie. Aceia dintre noi care nu sunt investiți în lume și în vacuitatea ei vicioasă pot zâmbi în timp ce suferim de pe urma modei scandaloase. Putem să râdem în fața mândriei și a discipolilor ei nebuni. Știm că nu trebuie să-i distrugem pe cei mândri, pentru că ei sunt întotdeauna în curs de autodistrugere. Trebuie să ne facem griji doar pentru sfârșitul lumii noastre, care vine la sfârșitul vieții fiecăruia dintre noi. Atunci începe plenitudinea vieții și se ajunge la adevărata dreptate și pace.

Un text de Joseph Pearce pentru The Imaginative Conservative