Din nou ACASĂ!

Cu toate acestea, Dumnezeu nu abandonează omenirea. În Genesa 12, citim despre modul cum se apropie de Avraam și despre promisiunea de a face un popor nenumărat din urmașii lui, un popor care să fie binecuvântat și care să fie o binecuvântare: „Voi face din tine un neam mare și te voi binecuvânta; îți voi face un nume mare și vei fi o binecuvântare” (Genesa 12:2).

Trecând peste mai multe veacuri, ajungem în mijlocul cărții Exodul, unde observăm că Dumnezeu se ținuse de cuvânt, iar urmașii lui Avraam formau acum un popor numeros. Aceștia fuseseră eliberați, nu cu mult timp în urmă, din robia egipteană. În acest punct locuiau în corturi. Aici intervine inițiativa uluitoare a lui Dumnezeu: „Să-mi facă un locaș sfânt și Eu voi locui în mijlocul lor” (Exodul 25:8). Era vorba despre un cort! Cu puțină imaginație, am putea să ne închipuim cum Dumnezeu se uită peste tabăra israeliților, cu toate corturile lor, și ia hotărârea să locuiască și El într-un cort, tocmai în mijlocul taberei.

Inițiativa divină înseamnă practic o re-creare a Edenului. Practic, cortul întâlnirii conține o mulțime de elemente care dovedesc că spațiul este menit să refacă Edenul. Cortul este un spațiu unde, ce-i drept, într-un sens mai limitat, Dumnezeu „va umbla” din nou cu omul.

Atunci când Cortul este ridicat, Dumnezeu vine aproape. Cu toate acestea, El rămânea atât de departe, pentru că evreii vedeau Cortul, dar nu puteau pătrunde în interior. Cei care aduceau jertfele intrau în curte. În prima încăpere intrau doar preoții, iar în a doua, doar marele preot, într-o singură zi din an… Dumnezeu era atât de aproape și totuși atât de departe.

Trecând din nou peste multe veacuri de istorie, ajungem la slăvitul capitol 1 din Evanghelia după Ioan. Acolo, citim cu uimire despre „Cuvântul care era Dumnezeu” (Ioan 1:1), dar care „S-a făcut trup” și, continuă evanghelistul Ioan, „a locuit printre noi plin de har și de adevăr” (Ioan 1:14). Cercetătorii Scripturii ne explică faptul că textul de aici face referire la Cortul Întâlnirii, pe care tocmai l-am menționat. Am putea spune, „Cuvântul «a cortuit» printre noi…”. Cu alte cuvinte, în Cuvântul Întrupat, Dumnezeu Însuși umblă printre oameni, iar Slava lui Dumnezeu strălucește din nou în lumea noastră. Cine Îl vede pe El, Îl vede pe Tatăl! (Ioan 1:18, 14:8-9).

Pentru ca lucrurile să fie și mai clare, mai târziu, în Evanghelia după Ioan, Domnul nostru se identifică pe Sine cu templul, într-un mod care îi nedumerește și îi deranjează pe liderii iudei: „Drept răspuns, Isus le-a zis: «Stricați templul acesta și în trei zile îl voi ridica.» Iudeii au zis: «Au trebuit patruzeci și șapte de ani ca să se zidească templul acesta și Tu îl vei ridica în trei zile?» Dar El le vorbea despre templul trupului Său…” (Ioan 2:19-21).

După cum spuneam mereu, nu doar Isaac și Iosif, nu doar persoanele întâlnite în Vechiul Testament Îl anticipează pe Hristos, ci toate celelalte realități rânduite de Dumnezeu. Acestea nu își găsesc adevărata semnificație decât în El! El este adevăratul cort, singurul „spațiu” în care suntem din nou ACASĂ.