De ce are nevoie lumea? De mai mulți oameni

Cât de îngrijorați ar trebui să fim de depopularea globală? Unele țări din estul Asiei au rata fertilității 1.0 sau chiar mai puțin, iar nucleul populației Europei se micșorează. În SUA, rata fertilității a ajuns sub rata de înlocuire a generațiilor, atingând un record istoric de 1.7 în 2019, cel mai probabil scăzând și în 2020, în parte datorită Covid-19. Majoritatea țărilor subdezvoltate de pe glob au rata natalității scăzută într-un mod fără precedent. Până în 2100, potrivit unui studiu, creșterea populației va fi 0.

Dacă crezi că lumea este suprapopulată și are probleme grave legate de mediu, poate primești cu bucurie aceste vești. Însă, după cum susținea colegul meu Robin Hanson, populațiile în scădere își creează propria logică inexorabilă. Dacă populația Japoniei se reduce la jumătate, la aproximativ 65 de milioane de oameni, ce ar putea-o împiedica să nu se reducă la 30 de milioane? Apoi la 20?

Există dovezi potrivit cărora scăderea populațiilor au un efect nociv asupra economiei globale. Pentru mine, însă, cea mai mare tragedie ar fi inabilitatea de a profita de capacitatea planetei de a susține viața umană. Nicio politică familială nu ar trebui să fie obligatorie. Însă ar trebui să existe politici care fac din familiile numeroase o opțiune atrăgătoare, atât economic, cât și din celelalte puncte de vedere.

O posibilitate ar fi în faptul că scăderea unei anumite populații aduce cu sine niște mecanisme de auto-inversare. De exemplu, o populație înjumătățită a Japoniei ar face din această țară un loc mai puțin aglomerat, scăzând prețul imobiliarelor. Unor familii le-ar fi mai ușor să își găsească apartamente în centrul Tokyo-ului și, probabil, să aibă mai mulți copii.

Însă acest mecanism pare mai probabil să reducă scăderea populației decât s-o inverseze. Spațiul căminului este doar unul dintre factorii din spatele deciziilor despre numărul copiilor unei familii. Pe măsură ce populația scade, numărul caselor și apartamentelor de pe piață va scădea și el, astfel încât pe termen lung spațiul per familie nu se va mări considerabil.

Fluctuațiile populațiilor depind de cât de permanente sunt cauzele declinului fertilității. În multe cazuri, femeile preferă cariera sau încep să aibă copii mai târziu în viață, ceea ce înseamnă o rată scăzută a natalității. Această logică s-ar aplica și într-o Japonie sau Italie mai puțin populată.

Un alt factor responsabil cu scăderea fertilității, în special în SUA, este familia monoparentală. Dacă o femeie care își dorește să fie mamă este confruntată cu o decizie asupra fertilității fără a avea lângă ea un tată implicat, va alege să aibă mai puțini copii. Pe măsură ce populația scade, vor deveni mai puțin comune familiile monoparentale? Cred că nu. Indiferent dacă motivul este lipsa bărbaților demni de căsătorie, norme familiale instabile sau femei care preferă să se descurce singure, nu există niciun motiv să credem că acești factori vor dispărea într-o eră a scăderii populației.

Din contră, tendința către o familie mai restrânsă va continua sau chiar se va accelera. Oportunitățile de muncă pentru femei se vor îmbunătăți calitativ, ceea ce va duce la creșterea costului de oportunitate în a avea o familie numeroasă. Mai mult, numeroase țări de pe glob devin mai bogate. Cu cât crește bunăstarea, religiozitatea scade, iar religiozitatea este un factor în creșterea numărului de copii a unei familii.

Care ar fi factorii intervenționiști pentru restaurarea fertilității? Probabil roboții afectuoși și iubitori vor face creșterea copiilor mai ușoară. Sau scăderea populației la un nivel fără precedent va cauza o panică morală în rândul oamenilor, iar familiile ar decide să facă mai mulți copii de dragul supraviețuirii propriei țări. Un elaborat scenariu distopic ar fi posibil cu ajutorul corporațiilor care să plătească pentru creșterea copiilor în părți nepopulate ale globului, în schimbul unei rate din venitul viitor al acestora.

Fără îndoială că există multe alte scenarii mai neobișnuite (și mai utopice) decât acestea. Oricare ar fi verosimilitatea lor, nu e înțelept să ne bazăm pe ele. Acest lucru se întâmplă deja în multe locuri precum Singapore, unde statul a implementat politici pro-familie agresive, însă ineficiente.

Depopularea este o problemă majoră a lumii în general, iar țările dezvoltate, în particular, nu reușesc să o discute, cu atât mai puțin să o soluționeze. Într-un anumit an, într-o anumită țară, scăderea populației nu ar părea că e o problemă grava, și ar putea fi chiar binevenită. Însă, nu vă înșelați. În timp, la nivel global, alegem un viitor foarte diferit pentru omenire.

Tyler Cowen, Bloomberg

Sursa foto: Photo by Rajiv Perera on Unsplash