Culpa comună

Deşi ar trebui să avem maturitatea de a discerne lucrurile, de a nu judeca la grămadă și de a nu-i băga pe toţi în aceeaşi oală, în spaţiul public evanghelicii poartă o culpă comună. Din păcate suntem judecaţi la grămadă, după o lege de-a mușchetarilor, probabil: „toţi pentru unul…”. Unul de-al nostru face o prostie, toţi suportăm consecinţele.  Dacă cel ce face prostia mai e şi o celebritate evanghelică, toate tunurile vor fi pe noi. No mercy!

Membrii bisericilor locale poartă, deasemenea, această culpă comună. Dacă un pocăit manifestă un trai lumesc în comunitatea lui, oamenii din acea comunitate nu vor spune că „X” a făcut prostia cutare, separând astfel individul de corpul spiritual de care aparţine, ci vor spune că „pocăiţii” (toți!) fac prostia cutare, confundând astfel corpul spiritual cu individul răzvrătit. În esenţă, mesajul acuzatorilor va fi că nu suntem diferiţi de ceilalţi oameni, indiferent de teoriile noastre exclusiviste. Iată –  vor spune ei – şi la voi se întâmplă ce se întâmplă la noi. Sunteţi exact ca noi! Cu nimic mai buni!

Am organizat odată o evanghelizare într-un sat din zona noastră şi ne-am confruntat cu această culpă comună. În satul respectiv nu exista o comunitate evanghelică puternică, însă erau câţiva creştini care se adunau la închinare duminica. Unii dintre ei consumau cam mult alcool şi făceau mare tărăboi în sat, că deh! aburii alcoolului îţi dau curaj. Oamenii din satul respectiv ne-au interpelat direct: „domnule, şi voi faceți ceea ce facem noi, de ce să ne pocăim? Singura diferenţă e că duminica noi mergem la o biserică, voi mergeţi la altă biserică. În rest, trăim cam la fel.” Nu am putut începe nimic în acel sat, pentru că am fost făcuţi răspunzători pentru  prostiile altora. Din păcate am purtat vina lor.

Păstorii şi predicatorii, din nefericire,  poartă și ei această culpă comună. Nu de mult, o persoană plină de râvnă îmi spunea că toţi păstorii fac afaceri necurate.  Bineînţeles că m-am simţit lezat – eu unul muncesc cinstit ! – şi am întrebat-o la cine se referă mai exact. Nu a putut să-mi spună concret, dar tot susţinea că a văzut la TV că nu ştiu ce pastor ar fi fost arestat pentru ilegalități. S-a dovedit, în cele din urmă, că nu era bine informată. În schimb, am observat că vina unuia se răsfrânge asupra tuturor. Din păcate – of, ce dureros e să recunoaştem treaba asta! – sunt şi păstori care fac de ruşine Biserica lui Hristos. Dacă nu ne gândim la noi şi la familiile noastre, la comunitatea locală şi la colegii de slujire, să ne gândim măcar la Cel ce va judeca, cu dreptate, viii şi morţii. Însă vina păstorilor corupți devine handicapul nostru !

Să nu uităm că, în cele din urmă, fiecare om este responsabil de alegerile pe care le face. Ca să justificăm răul pe care-l comitem vom arunca vina pe „n” situații și chiar ne vom considera niște victime demne de milă. Omul va încerca să-și diminueze responsabilitatea personală, nu își va asuma păcatoșenia, va apela la tot felul de subterfugii psihologice pentru a scăpa de condamnarea conștiinței – dar și a „fanilor” – și va merge în pas de defilare pe calea întunecată. Dar chiar dacă te vei ascunde în adâncul pământului, crezi că vei scăpa de Dumnezeu?! Fiecare om va suporta consecințele alegerilor personale. Uneori aceste consecințe vor fi extrem de dureroase, pentru el și pentru comunitatea lui. Dumnezeu nu se va lăsa batjocorit!

Când ieşim în public, nu ne reprezentăm doar pe noi înşine, reprezentăm întreaga comunitate din care facem parte. Suntem responsabili de modul în care acţiunile noastre îi afectează pe ceilalţi. În consecinţă,  să căutăm binele comunităţilor noastre şi să nu permitem oportuniştilor să se dezvolte pe spinarea noastră. Profitori obraznici au fost, sunt şi vor mai fi!