În încercarea de a ne uita la toate fețele acestei pietre prețioase șlefuită în Sfintele Scripturi, am văzut că harul este ”ce primesc bun fără să merit și nu primesc rău, deși aș merita” în cea mai simplă definiție. Dar, dacă privim cu mai multă atenție, există mai multe feluri de înțelegere a harului: există harul prezenței lui Dumnezeu în toată creația, harul pedepsei, pentru cei care sînt considerați fii înfiați prin credință, harul pocăinței (am văzut că este har și să credem) și chiar harul pătimirii pentru crez.
Harul general sau al prezenței lui Dumnezeu peste și în lume este și pentru cei necredincioși. Într-un sens chiar și lui Satana i se face cumva ”har” într-o formă restrînsă a termenului, pentru că, deși tăgăduit, este îngăduit încă în existență o vreme, fără să fi fost distrus din următoarea clipă a răzvrătirii lui. Peste creație și peste cei necredincioși este așezată și ultima formă a harului, pe care o vom explora în cele ce urmează. Celelalte 5 forme ale harului se manifestă doar peste cei credincioși.
5. Harul pedagogic al lui Dumnezeu. Dacă tot am fost primiți prin har în familia lui Dumnezeu prin pocăință și credință, dacă există posibilitatea pătimirii pentru glorie și a pedepsei pentru corectare, există o formă pedagogică a harului care ”ne învață să o rupem cu păgînătatea și cu poftele lumești” (Tit 2:11). Mîntuitorul nu este numai salvator, este și Învățător al nostru și ne-a promis puterea Sa și prezența Sa de-a lungul întregii istorii, dar și Duhul, care ne va învăța tot ce este necesar pentru a-I urma calea. Este har că se pleacă să ne vorbească, să ne învețe să-I trăim sfaturile și poruncile. Harul pedagogic are caracter etic, față de celelalte fețe ale harului, care sînt relaționale. El ne învață să ne purtăm crucea pe care ne-am asumat-o din dragoste pentru El, astfel încît între felul nostru de viețuire de mai dinainte și cel de acum, cînd am învățat să prețuim ce am primit, trebuie să fie o fractură nereparabilă.
6. Harul păstrării sfinților (în har). Ar putea cineva la finalul vieții să spună că a reușit prin forțe proprii? Ar putea cineva să își reclame gloria sfîrșitului cursei fără să fi fost păzit și păstrat de Însuși Dumnezeu? Dacă ne învață să ne purtăm crucea, Cel care ne-a răstignit împreună cu El, ne și ține pînă la final. (Iuda 24) El poate ”să ne păzească de orice cădere și să ne înfățișăm fără prihană și plini de bucurie înaintea Slavei Sale”. Apostolul ne spune că singur nu poate face binele, iar răul stă lipit de dînsul: ”Binele pe care vreau să-l fac nu-l fac și răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!”, dar același spune: ”Pot totul în Cristos care mă întărește” și ”Cel ce crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă!”. Este har dacă vom ajunge întregi pînă la capăt și alții vor putea să privească cu admirație la sfîrșitul nostru de viețuire, urmîndu-ne modelul.
7. Harul providenței divine. Acest soi de har este, de asemenea, și pentru cei credincioși și pentru cei necredincioși, ba chiar pentru întreaga creație. Dumnezeu este ”providentul” prin excelență. De ce? Pentru că este singurul care poate ”privi înainte” (pro-video) și este cel care ne asigură ”proviziile”. Iosif este arhetipul providentului. Vede înainte, ”prevede”, și apoi face ”provizii” pentru viitorul încă necunoscut majorității. Semnificațiile termenilor prevedere, provizie și providență se întrepătrund. Dumnezeu este cel care ne poartă de grijă. Psalmistul spune ”toate zilele mele au fost scrise în cartea Ta mai înainte să fi fost vreuna dintre ele” (Psalmul 139:16), El știe ”cînd stau jos și cînd mă scol și de departe îmi pătrunde gîndul” (Psalmul 139). El potrivește toate lucrurile ca să lucreze împreună spre binele celor iubiți și aleși (Romani 8:28). Dumnezeu ne vede viețile, locurile și timpul înainte și avem atît de multă liniște să știm că nimic din ceea ce ni se întîmplă nu este la întîmplare și nu va fi fost prevăzut și noi pregătiți cu proviziile harului Său. De asemenea, El ține încă în ființă și aprovizionează întreaga viață, cosmosul, toată creația, care este coruptă, geme, dar încă se ține în ființă prin puterea Lui. Va veni iar primăvara, pomii vor înflori și probabil își vor da roada, toată natura va reînvia! Ce minune! Și cum se face aceasta, cînd totul ar trebui să decadă, să se distrugă, să putrezească din pricina păcatului intrat în lume prin Adam, fapt care a schimbat și întinat calea tuturor viețuitoarelor?
Prin puterea Învierii Celui de-al Doilea Adam, Cristos! Puterea Învierii Lui este singura explicație pentru care ploaia cade și peste cei buni și peste cei răi și soarele răsare și peste cei drepți și peste cei nedrepți, cînd ar trebui ca totul să fie distrus de pucioasă, ca în Sodoma și Gomora.
Așadar ”primind ceea ce nu merităm bun, fără a primi ce vom fi meritat rău” Dumnezeu ne face parte din pricina caracterului Său de:
1. harul prezenței Sale binecuvîntate,
2. harul pedepsei pline de dragoste,
3. harul pocăinței și întoarcerii la El,
4. harul pătimirii pentru El,
5. harul pedagogic alături de El,
6. harul păstrării de către El,
7. harul providenței Lui.
Și ceea ce am descris este puțin și sărăcăcios tratat, dar imaginați-vă harul precum o piatră prețioasă, ca o prismă, prin care trece Lumina Dragostei Dumnezeiești și împarte această lumină în cele 7 culori ale curcubeului. Oh, da, culorile sînt mult mai multe, multiple manifestări ale harului în Sfintele Scripturi, în istoria lumii și în viața noastră pe lîngă acestea 7 de la care putem începe a gîndi marea milostivire a lui Dumnezeu.
Citește prima și a doua parte:
Marius David Cruceru pentru Edictum Dei
Sursa foto: Photo by Jordan McQueen on Unsplash
Donează online și susține Edictum Dei.
Donează
Loghează-te cu Facebook
Loghează-te cu Google
Loghează-te cu Twitter