Ce este civilizația?

Poate că cel mai bun loc pentru a începe ar fi să consultăm oracolul oracolelor, și prin aceasta, desigur, mă refer la Wikipedia. Potrivit acestui cercetător virtual aparent omniscient, civilizația este definită în sens larg ca fiind „orice societate statală complexă caracterizată de o ierarhie socială, forme de comunicare simbolică (de obicei, sisteme de scriere) și o separare percepută de mediul natural și o dominație asupra acestuia”. Alături de această definiție largă, Wikipedia adaugă și alte caracteristici cheie ale civilizației, cum ar fi „urbanizarea (sau dezvoltarea orașelor), centralizarea, domesticirea atât a oamenilor, cât și a altor organisme, specializarea muncii, ideologiile de progres și supremație înrădăcinate cultural, arhitectura monumentală, impozitarea, dependența societății de agricultură și expansionismul”.

În acest moment, unii dintre noi s-ar putea să se întrebe dacă mai considerăm civilizația ca fiind ceva bun și care merită apărat. Câți dintre noi ar lupta pentru civilizație dacă ar crede că luptăm pentru complexitatea tot mai mare a statului și a ierarhiei sale sociale? Câți dintre agrarienii dintre noi ar lupta pentru o civilizație care se definește pe sine ca fiind separată de mediul natural și care caută să îl domine? Câți dintre noi ar lupta pentru urbanizarea neîncetată, centralizarea și domesticirea noastră pasivă, alături de domesticirea altor ființe? Câți dintre noi ar fi realizat că a fi civilizat înseamnă disponibilitatea de a ne face sclavi în slujba unor ierarhii sociale din ce în ce mai complexe? Câți dintre noi credeau că civilizația era marcată de acel tip de „specializare a muncii” care a redus munca umană la cea a unei rotițe de unică folosință într-o roată din ce în ce mai mare și mai complexă? Câți dintre noi au ghicit că civilizația a fost definită de progresismul înrădăcinat cultural și de alte ideologii suprematiste? Câți dintre noi au perceput că impozitarea era civilizată și creșterea impozitării era, prin urmare și probabil, un semn al expansiunii civilizației?

Dacă aceasta este civilizația, am fi îndreptățiți să sperăm că civilizația se va duce de râpă. Am greși totuși dacă am abandona civilizația din cauza unor definiții atât de greșite ale acesteia. O privire mai atentă la pagina din Wikipedia despre „civilizație” va arăta că problema se află într-adevăr în detalii. Descoperim, dacă derulăm în jos, că „civilizația” este descrisă ca fiind un concept care își are originile în Iluminism. Potrivit Wikipedia, „civilizația” este doar o construcție ideologică a secolului al XVIII-lea! Ea nu este o realitate în sine, ci o idee prin care un „raționalism” nereligios și irațional poate explica istoria culturii umane. Printre cei citați de Wikipedia ca fiind cruciali pentru definiția „civilizației” se numără, pe de o parte, darwiniștii sociali și, pe de altă parte, adepții lui Rousseau. Prin urmare, civilizația este definită fie de cei care susțin o înțelegere secularistă a „progresului”, fie de cei care cer respingerea acestuia prin idealizarea secularistă a așa-numitei „sălbăticiuni nobile”. Sunt citați și alți gânditori pentru a susține această înțelegere materialistă a „civilizației”, de la Spengler la Toynbee, dar se va căuta în zadar înțelegerea creștină tradițională a civilizației.

După ce am văzut cum este definită civilizația pe Internet (singurul lucru care să le domine pe toate și în întuneric să le lege), să facem distincția între o astfel de definiție și înțelegerea creștină a ceea ce înseamnă să fii civilizat.

Adevărata civilizație este o cultură animată de trinitatea transcendentală a binelui, adevărului și frumosului. Prezența autentică a binelui este iubirea și manifestarea ei în virtute; prezența autentică a adevărului se vede în conformitatea culturii cu rațiunea, înțeleasă corect ca un angajament cu realitatea obiectivă dincolo de limitele subiectivismului egocentric; prezența autentică a frumosului este o reverență față de frumusețea Creației și a creativității, percepută corect în revărsarea recunoștinței, care este rodul smereniei. O societate informată și animată de o astfel de cultură este cu adevărat civilizată.

Un om civilizat nu este animat de dorința de a se modela pe sine într-o imagine a „sinelui” său, care este el însuși ceva necunoscut, ci este dispus să se lase modelat într-o imagine a Persoanei perfecte de dincolo de el însuși. Răspunzând descrierii trinitare a lui Hristos ca fiind Calea, Adevărul și Viața, omul civilizat se predă Căii Virtuții (Iubirea), Adevărului Rațiunii și Vieții Harului (Frumusețea). Pe scurt și în concluzie, civilizația se manifestă prin conformarea voinței Omului cu voința Celui care dăruiește toată bunătatea, adevărul și frumusețea.

Ce este civilizația? Este conformarea inimii umanității cu Inima lui Hristos. Toate celelalte definiții ale civilizației nu numai că sunt greșite, dar sunt în cele din urmă necivilizate!

Un text de Joseph Pearce pentru Edictum Dei