Abordarea creștină a istoriei (I)

Toți participăm într-un curs larg de evenimente istorice, călătorind din trecut spre viitor. Suntem influențați de felul în care percepem evenimentele? Citind Biblia, Dumnezeu ne trasează câteva principii.

Semnificație

Ceea ce credem despre istorie contează, deoarece toți ne dorim să găsim semnificație în istorie. Dacă nu există Dumnezeu și noi nu suntem altceva decât niște atomi în mișcare, nu există o semnificație supremă. Viața nu e decât “Un basm de furii și de nerozie / Baznit de-un prost și făr’ de nicio noimă.”, după cum spune Macbeth. Fiecare persoană poate să-și făurească propria semnificație pentru sine și pentru proximitatea sa, însă în adâncul său știe că nu e decât o invenție. Nu înseamnă nimic, pentru că, în cele din urmă, toți vom muri. Ce tablou sumbru!

Prin contrast, Biblia ne arată că toate evenimentele au o semnificație lăsată de Dumnezeu. Noi înșine purtăm chipul lui Dumnezeu și avem însemnătate ca persoană, pentru a putea avea o relație cu un Dumnezeu personal. 

Biblia ne relatează începutul istoriei și creația lumii în Geneza 1 și 2. Ne arată scopul ultim al istoriei, prezentându-ne cerul și pământul nou care vor veni (Apocalipsa 21:1-22:5). Noi înșine locuim în timpul dintre cele două mari evenimente. Acest timp de legătură nu este lipsit de însemnătate; și acesta vine de la Dumnezeu, evenimentele sunt modelate de El, având un scop și aliniindu-se potrivit planului Lui (Isaia 46:9-10, Plângeri 3:37-38, Efeseni 1:12). Fiecare eveniment este cunoscut de Dumnezeu din eternitate, deoarece este plănuit de El. De aceea, viețile noastre au semnificație, chiar dacă nu o discernem, pe moment. Dumnezeul nostru este cel ce o dă.

Dumnezeu e în control

Dumnezeu e la cârma evenimentelor, mari sau mici. “El schimbă vremurile şi împrejurările; El răstoarnă şi pune pe împăraţi.” (Daniel 2:21). “Nu se vând oare două vrăbii la un ban? Totuşi niciuna din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru. Cât despre voi, până şi perii din cap, toţi vă sunt număraţi.” (Matei 10:29-30).

Domnia Sa este veșnică: “Cine a spus şi s-a întâmplat ceva fără porunca Domnului? Nu ies din gura Celui Preaînalt răul şi binele?” (Plângeri 3:37-38), de aceea credincioșii sunt încrezători. Universul este în controlul desăvârșit și minuțios al Tatălui nostru iubitor. Trebuie să îi recunoaștem suveranitatea și să-I “ mulțumim lui Dumnezeu pentru toate lucrurile” (1 Tesaloniceni 5:18).

Istoria implică evenimente, persoane și semnificația aferentă acestora. Toate trei vin de la Dumnezeu, potrivindu-se întregului stabilit de El, deoarece nu este un alt Dumnezeu în afară de El (Psalm 103:19).

Planurile lui Dumnezeu

Dacă Dumnezeu este implicat în viața tuturora, în toate circumstanțele, care sunt implicațiile? Prima ar fi recunoașterea prezenței Sale și a fi conștient de ea. Cum facem lucrul acesta? Trebuie să evităm două extreme.

O extremă constă în a fi prea încrezători în cunoașterea și discernerea planurilor lui Dumnezeu. Biblia ne spune că planul suprem al lui Dumnezeu este “spre a-Şi uni iarăşi într-unul în Hristos toate lucrurile: cele din ceruri şi cele de pe pământ” (Efeseni 1:10), iar un mijloc prin care acest scop este îndeplinit este răspândirea Evangheliei: “Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile…” (Matei 28:19). Însă oamenii fac declarații pripite, uneori. De exemplu, prietenii lui Iov – Elifaz, Bildad și Țofar – credeau că știu motivele nenorocirii care dăduse peste Iov. Spuneau că Dumnezeu îl pedepsește pe Iov pentru păcatele nemărturisite. Însă cartea lui Iov ne arată că greșeau în presupunerile lor. De asemenea, când ucenicii L-au întrebat pe Isus despre omul care se născuse orb cine păcătuise, el sau părinții lui, Isus le răspunde că “s-a născut aşa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu” (Ioan 9:3).

Planurile lui Dumnezeu sunt profunde. Noi nu suntem Dumnezeu și trebuie să recunoaștem că multe dintre planurile Sale sunt ascunse de noi. “Lucrurile ascunse sunt ale Domnului Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre şi ale copiilor noştri, pe vecie, ca să împlinim toate cuvintele legii acesteia.” (Deuteronom 29:29).

O a doua extremă este refuzul de a căuta scopul unei situații. Îl vedem pe Dumnezeu într-atât de impenetrabil încât nu putem ști nimic despre planul Său cu un anumit eveniment. Această atitudine e greșită atunci când suntem confruntați cu evenimente care sunt descrise în Biblie. Dumnezeu vorbește în Cuvântul Său despre planurile Sale: “Astfel, împăratul n-a ascultat pe popor, căci lucrul acesta a fost cârmuit de Domnul în vederea împlinirii cuvântului pe care-l spusese Domnul prin Ahia din Silo lui Ieroboam, fiul lui Nebat.” (1 Împărați 12:15). Acest verset se referă la o profeție anterioară făcută de Ahia din Silo, care explică planul lui Dumnezeu (1 Împărați 11:31).

Dar cum rămâne cu evenimentele ulterioare scrierii Scripturii? Dar cu evenimentele anterioare, despre care Biblia nu vorbește în mod direct? Calea cea mai sigură e să spunem ca nu putem ști nimic. Știm că Dumnezeu aduce evenimentele la îndeplinire, însă scopurile Sale sunt ascunse. Însă putem folosi principiile Scripturii.

De exemplu, o femeie creștină se îmbolnăvește de cancer. Se roagă ca Dumnezeu să o vindece. De asemenea, spune bisericii să se roage pentru ea și consultă doctorii, deoarece știe că Dumnezeu se poate folosi de ei și abilitatea lor pentru a o vindeca. Se gândește la ce important în viață și dacă e gata să se întâlnească cu Creatorul ei. Se gândește la păcatele înfăptuite și se roagă pentru iertare.

Apoi, femeia este vindecată. Poate fi o vindecare miraculoasă după ce doctorii au renunțat. Poate fi o vindecare datorită intervenției medicale. Îi mulțumește lui Dumnezeu pentru vindecare? Îi mulțumește pentru că a ascultat rugaciunile ei și pe cele ale bisericii ei? Sau se gândește: “Nu știu care a fost planul lui Dumnezeu în boala și vindecarea mea”? Îi mulțumește lui Dumnezeu pentru oportunitatea de a medita la viața ei și asupra posibilei ei morți? Sau spune “Nu pot ști ce planuri a avut Dumnezeu”?

Bineînțeles, nu poate ști cu certitudine, în felul în care Dumnezeu își descrie clar scopurile în Biblie. Vom afla răspunsul complet la întrebările noastre cand vom fi cu Dumnezeu. Totuși, are o siguranță. Cum? Îmbinând cunoștința imperfectă a circumstanțelor ei cu cunoștința imperfectă a Dumnezeului descris în Biblie. Trage o concluzie imperfectă, dar solidă. Face ceea ce trebuie să facă cu mesajul biblic – adică îl aplică în viața ei. Planurile lui Dumnezeu în viața ei sunt misterioase, dar nu sunt cu totul de nepătruns, deoarece ea aplică principiile Bibliei. 

Vern S. Poythress, Crossway

Sursa foto: Photo by Mr Cup / Fabien Barral on Unsplash