„Iarba n-a ucis pe nimeni!”

Anii s-au așternut cum se vor așterne frunzele și în această toamnă. Or, nu mi-am putut scoate din minte sloganul „iarba n-a ucis pe nimeni”. L-am auzit des pe când eram în liceu, dar în complexul studențesc a fost un adevărat laitmotiv. Nu de puține ori mi-au izbit privirea abțibilduri cu mesajul „legalize” însoțit de reprezentarea vreunei frunze de canabis. O văd pe șepci sau pe tricouri și, of, cât de des îmi aduc aminte de ea…

Deznodământul nu este unul fericit. Mi s-ar putea spune că, totuși, condusul sub influența substanței a fost pricina depășirii ilogice, a devierii în parapete și, în cele din urmă, a accidentului mortal. Nu doresc să contrazic, deși mă doare inima. Pe de altă parte, sunt nenumărate studii care arată efectele nocive asupra sănătății.

Într-o oarecare zi mă abordase pe stradă un băiat. Îl cunoșteam din copilărie. Din vorbă în vorbă am aflat că-și stricase relația cu familia lui doar pentru că din când în când mai băga câte un „cui”. Știind mediul creștin din care provenea, i-am cerut opinia lui argumentată biblic asupra faptului. Mi-a spus că „nu ce intră în gură spurcă pe om”. Într-o înșiruire incoerentă mi-a relatat cum trupul rămâne aici și putrezește, iar sufletul se duce la Dumnezeu. Concluzia lui a fost că n-are importanță ce bagi în plămâni, ci să ai sufletul curat.

În sfârșit, o luase pe ulei și cu altele și de la un timp umbla desculț prin oraș. Nu a fost singurul. Cunosc diferite persoane care au ajuns să-și fure părinții, să trăiască pe străzi și să-și distrugă viața din pricina drogurilor. Ultima mea amintire cu protagonistul povestirii a fost c-a pleznit peste față o doamnă fără motiv. Văzusem scena dintr-un autobuz. Își pierduse cu totul controlul, dar ceea ce băga în gură, să legitimăm, nu spurca pe om.

Nu a trecut o lună de când ministrul de Interne a declarat că lupta cu drogurile la categoria adulți a fost pierdută. Nu a trecut o lună de la accidentul de la 2 Mai. Este îngrozitor s-auzi că una dintre victime fusese ruptă de la jumătate. Este înfiorător când știu că într-una din zilele acestea auzisem o discuție de afară la fereastra casei: „Te-am dus de două ori la Arad. Ți-am dat heroina și tu nu mi-ai dat banii. Vezi c-am să aduc recuperatorii”. N-am îndrăznit să mă uit pe fereastra rabatată. Mi-aș dori, în schimb, ca textul acesta să genereze rugăciune.

Și dacă vedeți costurile, luptați pentru ai voștri!

Pricopiuc Serghei