Când eram în liceu, eram foarte sarcastic. Încă sunt destul de sarcastic, dar, de-a lungul anilor, am învățat cum să fiu mai puțin tăios cu cuvintele mele. Încă mai lucrez la asta. Când aveam 17 ani, eram la o petrecere, iar eu și un prieten am început să ne ironizăm unul pe altul. La început a fost amuzant, doar insulte ușoare la care amândoi am râs. Dar, așa cum se întâmplă adesea, ironiile au devenit din ce în ce mai personale. Ar fi trebuit să îl las pe amicul meu să câștige, dar nu am putut rezista și, bineînțeles, a trebuit să trec la un nou nivel. Am spus ceva oribil care l-a făcut să plângă. Acesta este unul dintre cele mai mari regrete ale mele, sau cel puțin așa era în acel moment.
Dacă am fi fost avertizați din timp cu privire la regretele noastre, atunci poate că le-am fi putut evita. Pe măsură ce i-am ascultat pe oamenii care au plecat înaintea mea, mai în vârstă și mai înțelepți, am încercat să le înțeleg regretele și să învăț din greșelile lor. Ceea ce urmează este o compilație a acestora.
1. Să fii întotdeauna precaut.
Unul dintre cele mai groaznice sentimente apare atunci când ne întrebăm cum ar fi fost viața dacă am fi avut suficient curaj pentru a încerca X. Dacă am fi urmărit un vis, dacă ne-am fi pus reputația în joc pentru ceva în care credeam sau dacă am fi luat atitudine în loc să mergem cu mulțimea.
2. Să fii un om mic.
Există o zicală care sună cam așa: „Când arunci cu noroi în ceilalți, nu numai că te murdărești, dar pierzi mult teren”. S-ar putea să te facă să te simți bine pe termen scurt, dar a-i face pe alții nefericiți ne pătează propria demnitate și scade calitatea caracterului nostru.
3. Să nu le spui oamenilor ce simți.
Ultima conversație pe care am avut-o cu tatăl meu a fost la telefon. Mama lui, bunica mea, tocmai murise. Am bâjbâit în timpul conversației, neștiind ce să spun. Abia așteptam să fiu cu el pentru a reveni la discuție. Acea discuție nu a venit niciodată. A murit în acea săptămână, înainte să avem ocazia să o continuăm. Nu ratați șansa de a le spune oamenilor ce simțiți.
4. Să ții ranchiună.
A trăi în negativitate are un impact asupra sănătății noastre mentale. Ne lasă epuizați și secătuiți. Iacov 4:14 spune: „Ce este viața ta? Sunteți o ceață care apare pentru puțin timp și apoi dispare”. Viața este scurtă și viețile noastre sunt mai pline atunci când renunțăm la furie, alegând în schimb să iertăm și să iubim. Există ceva pentru care ești supărat și la care trebuie să renunți? Există cineva pe care trebuie să îl ierți?
5. Să alegi confortul în locul sacrificiului.
Cele mai importante contribuții pe care le aducem implică sacrificii. Dacă vrem să avem un impact, trebuie să ne sacrificăm timpul și energia sau să lăsăm deoparte propriile dorințe și confortul. Cei mai mulți dintre noi, dacă nu chiar toți, tânjim după confort. Iar confortul este ușor și lipsit de provocări, dar progresul nu apare de acolo. Ultimul lucru pe care vrem să îl facem este să privim înapoi la viața noastră și să ne dorim să fi înfruntat disconfortul și să fi făcut sacrificii pentru ceva important.
6. Să renunți.
Dacă am dat tot ce am avut și nu a funcționat sau ne aflăm într-o situație toxică, atunci este înțelept să ne împachetăm lucrurile și să plecăm. Dar atunci când renunțăm doar pentru că lucrurile devin dificile, ne privăm de oportunitatea de a depăși obstacolele. Rezistența construiește caracterul.
7. Să nu-l iei în considerare pe Dumnezeu.
Există câteva întrebări mari cu care trebuie să ne confruntăm cu toții: De unde am venit? Cum am ajuns aici? Suntem un accident cosmic sau am fost creați de Dumnezeu? Este posibil să existe un alt răspuns? Dacă am fost creați de Dumnezeu, despre ce fel de Dumnezeu este vorba? Dacă Dumnezeu nu există și ignorăm aceste întrebări, nu va exista nicio repercusiune. Dar dacă El există, atunci vom pierde ceva măreț. După cum spune Țefania 3:17: „Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care te va mântui; se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui”. Dumnezeu are capacitatea de a ne îmbogăți viața. Nu merită să căutăm acest lucru?
Un text de BJ Foster pentru All Pro Dad
Donează online și susține Edictum Dei.
Donează
Loghează-te cu Facebook
Loghează-te cu Google
Loghează-te cu Twitter