Ziua Domnului: zi mare și înfricoșătoare!

Astăzi e ultima zi din an, iar finalul anului corespunde pentru mulți cu finalul lecturii Bibliei, cartea Apocalipsa. Fascinantă carte! Voi expune succint perspectiva lui Ioan despre Ziua Domnului, înțeleasă eronat de unii creștini doar ca final al istoriei.

Deși expresia apare doar în 6:17 și 16:14, „Ziua cea mare a Dumnezeului Atotputernic” însemnează perspectiva biblică asupra sfârșitului lumii. Ioan folosește material profetic și apocaliptic care păstrează perspectiva tradițională a VT asupra sfârșitului sau a Zilei Domnului. Se știe că Apocalipsa conține mai mult din VT decât orice altă carte din NT: între 250 – 1.000 de aluzii, ecouri, imagini etc. E dificil de calculat numărul lor pentru că Ioan folosește aluzii care combină paralele potențiale din diverse pasaje din VT.[1] Gregory Beale consideră că Ioan semnalează prezența acestor trimiteri prin solecisme (greșeli de sintaxă).[2]

Expresia „ziua Domnului” e proeminent întâlnită în literatura profetică. Ea anunță atât amenințări, cât și speranță, va aduce distrugere și judecată, dar și mântuire sau izbăvire. Sunt 15 texte în care se regăsește expresia yȏm yhwh (ziua Domnului) însumând 16 ocurențe: Is. 13:6, 9; Ezec. 13:5; Ioel 1:15; 2:1, 11, 31, 3:14; Amos 5:18, 20; Obadia 15; Țefania 1:7, 14 (2X); Mal. 4:5 (3:25 MT).[3] Se întâlnesc și alte variante înrudite, precum „ziua mâniei Domnului” (Plân. 2:22), „zilele de pe urmă” (Is. 2:2, Mica 4:1) sau „zilele de apoi” (Ezch. 38:16; Dan. 2:28).

Profeții o asociază cu un viitor, adesea imediat, în care Dumnezeu va interveni cu putere: „este aproape” (X⁸); „vine în grabă mare” (Țef. 1:14), dar „ziua” nu se referă la o singură zi, ci se extinde dincolo de o perioadă limitată la o zi calendaristică: de la un aspect imediat și iminent la un viitor escatologic îndepărtat sau sfârșitul lumii.[4]

Ziua Domnului în VT prezintă variații. Ea aduce judecată: „zi de mânie și urgie aprinsă” (Is. 13:9), „mare este și foarte înfricoșătoare: cine o poate suferi?” (Ioel 2:11). Această judecată se manifestată local, o castastrofă istorică iminentă – calamitate, război, robie: „țara va fi mistuită de focul geloziei Lui” (Țef. 1:18), „Domnul Dumnezeul oștirilor va lua din Ierusalim și din Iuda orice sprijin” (Is. 3:1), „împotriva Babilonului” (Is. 13:1). Ea are și o sferă universală, nimicirea tuturor vrăjmașilor lui Dumnezeu: „toate neamurile dimprejur strângeți-vă… în valea judecății” (Ioel 3:11-14); „va nimici pe toți păcătoșii de pe pământ” (Is. 13:9). Ziua Domnului se răsfrânge peste tot universul, se manifestă și cosmic: „semne în ceruri și pe pământ…, soarele se va preface în întuneric, și luna în sânge, înainte de a veni ziua Domnului” (Ioel 2:31); „stelele cerului și Orionul nu vor mai străluci…, voi clătina cerurile și pământul se va zgudui” (Is. 13:10-13).

Dar Ziua Domnului aduce și mântuire: „Domnul Și-a sfințit oaspeții” (imaginea unui ospăț – Țef. 1:7); „va răsări soarele neprihănirii, tămăduirea va fi sub aripile Lui” (Mal. 4:5). Această mântuire e văzută ca reîntoarcerea prezisă a evreilor exilați: „și-i va aduce iarăși la odihnă în țara lor” (Is. 14:1). Aceeași mântuire e și un eveniment nespecificat din viitor, oamenii legământului vor fi readuși din orice ținut, va fi o comunitate multi-etnică de închinători: „atunci oricine va chema numele Domnului va fi mântuit, mântuirea va fi pe muntele Sionului și la Ierusalim” (Ioel 2:31); „nici un popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia, și nu vor mai învăța războiul” (Is. 2:4). Ziua Domnului e și o reînnoire cosmică a întregii creații: „va picura must din munți și va curge lapte din dealuri” (Ioel 2:18); „în ziua aceea… Domnul va fi împărat peste tot pământul” (Zah. 14:9).

Ziua Domnului le înglobează pe toate, nu face referire așadar la o singură zi calendaristică! Ziua viitoare a Domnului era prezentată într-o manieră care nu preciza relația în timp dintre local, universal și cosmic! Profeții nu erau preocupați de distincțiile diferite dintre aceste dimensiuni ale judecății și mântuirii, și nici de relația acestora cu timpul și istoria. Dar perspectiva lui Ioan e dată și de natura Evangheliei care străbate întreaga carte Apocalipsa. „Mielul care a fost junghiat” este elementul central al planului pe care Dumnezeu îl are cu istoria: „ziua Ta a împăcat cerul și pământul; căci în ea Cel ceresc s-a pogorât la cei pământești. Puterea zilei Tale e ca puterea Ta, se întinde peste generațiile ce au venit și vor veni”.[5] Spre deosebire de alte apocalipse iudaice care își pun speranța într-un eveniment viitor, Ioan își pune speranța în jertfa din trecut a lui Hristos: ceea face Hristos la sfârșitul istoriei umane își are temelia în moartea Sa jertfitoare.[6]

Apostolii au văzut că Ziua Domnului a înglobat trecutul, prezentul și viitorul. Ioan Botezătorul e văzut ca solul din Maleahi ce pregătește venirea Zilei Domnului (Mat. 11:7-14). Prin Hristos, Ziua Domnului e aici. Petru afirmă la Cincizecime că Ziua Domnului din Ioel are loc prin turnarea Duhului și va continua peste toți cei ce vor fi chemați de Domnul (Fapte 2: 16-21, 39). Ziua Domnului va veni și ca un hoț și va aduce învierea morților (1 Tes. 4:13-5:11). Astfel Sfârșitul sau Ziua Domnului e sfârșitul așa cum a venit la noi în persoana lui Hristos, este sfârșitul așa cum continuă să vină la noi în Biserică și e sfârșitul așa cum va veni în desăvârșirea sa.[7]

Înțelegem că sintagma „ziua Domnului” nu poate fi luată literal, ci figurat, și include o mulțime de evenimente distincte care decurg unele din altele: pedepsirea umanității necredinciose prin calamități, revenirea lui Hristos, învierea morților, Judecata de Apoi și începutul lumii noi. Sfârșitul lumii a început cu moartea și învierea lui Hristos.[8] În perspectiva apocaliptică, spre deosebire de cea profetică, ziua Domnului prezintă mai mult transformarea întregii creații decât mântuirea lui Israel și predomină judecata iminentă mai mult decât chemarea la pocăință!

Într-un sens, putem spune că Ziua Domnului e ca și Domnul: „anii Tăi nici nu merg, nici nu vin, în vreme ce anii noștri merg și vin…, anii Tăi sunt ca o singură zi, iar ziua Ta nu vine zilnic, ci este un veșnic astăzi”![9] Ce a adus pentru tine ziua Domnului? Ea continuă chiar acum să vină și la tine, te afectează sau ești indiferent? Ce-ți va aduce ziua Domnului când va veni în desăvârșirea sa: judecată sau mântuire, mânie sau izbăvire?

[1] Buist M. Fanning, Apocalipsa, trad. Octavian Verlan (Timișoara: Noua Speranță, 2022), 42.

[2] John’s Use of the Old Testament in Revelation, JSNT-Sup (Sheffield: JSOT Press, 1999), 318-355.

[3] G. K. Beale, D. A. Carson, Benjamin L. Gladd și Andrew David Naselli (eds.), Dictionary of the New Testament Use of the Old Testament (Grand Rapids: Baker Academic, 2023), format epub, „Day of the Lord”.

[4] J. D. Barker, „Day of the Lord”, în Dictionary of Old Testament Prophets, eds. Marc J Boda și J. Gordon McConville (Downers Grove: InterVarsity, 2012), 136-137.

[5] Efrem Sirul, Imnele Nașterii și Arătării Domnului, trad. Ioan I. Ică jr. (Sibiu: Deisis, 2000), 36.

[6] D. A. Carson și Douglas J. Moo, Introducere în Noul Testament, trad. Dinu Moga (Oradea: Făclia, 2007), 823.

[7] Graeme Goldsworthy, Vrednic este Mielul sfânt: Evanghelia în Apocalipsa, trad. Elenea Meștereagă (Oradea: Roua, 2020),

[8] Silviu Tatu, Domnul împărățește: traducere și comentariu la Apocalipsa lui Ioan (Oradea; Cluj Napoca: Cartea Creștină și Risoprint, 2015), 117.

[9] Augustin, Confesiuni, trad. Eugen Munteanu (București: Nemira, 2003), 257-258, cartea XI, cap. XIII. 15-16.