Zece ”porunci” referitoare la relația cu adolescenții – Partea a III-a

Continuare de AICI

7. Negociați reguli de conviețuire bine definite! Negociați, nu impuneți. Impunerea va stîrni reacție. Este reflexul fructului oprit. Și voi și ei, și unii și alții va trebui să învățați arta negocierii ca oameni maturi, voi, ca unii care se îndreaptă spre maturitate, ei. Gîndiți-vă tot timpul că încercarea de a vă provoca, încercarea de a vă enerva nu vine din răutate, ci pentru că ei înșiși nu se mai înțeleg și nu știu ce să facă cu propriul eu, cu mîinile, cu picioarele, cu furtuna hormonală care se petrece în ei. În interiorul lor este un strigăt după libertate, dar nu au încă maturitatea să înțeleagă că libertatea nu se poate manifesta plenar decît între limitări. Discutați consecințele încălcării limitelor atunci cînd nu s-a întîmplat nimic, cînd toată lumea este calmă, cînd sînteți în afara conflictului și încălcarea limitelor are drept consecință restrîngerea unor drepturi, restrîngeri pe care le-ați stabilit de comun acord. Și noi, care sîntem maturi și ai Domnului, avem tendința de a călca regulile, imaginați-vă ce se întîmplă în mintea unui copil, care încă nu este al Domnului, care are o inimă ”înșelătoare și deznădăjduit de rea”, cu ”nebunia lipită” de suflet … Fiți îngăduitori! Ați trecut pe acolo. Așa cum Dumnezeu a avut milă și har de voi, așa le va purta de grijă și lor.

8. Oferiți-le perspective! Dacă s-au deschis și aveți acces la inima lor, oferiți-le tot timpul perspective. Cum va fi cînd vor trece peste această perioadă: cînd sînt în căutarea unui partener de viață, dar va veni o vreme cînd îl vor găsi și vor fi fericiți și ei la rîndul lor vor avea copii; cînd sînt în căutarea vocației, dar va veni vremea cînd vor profesa și vor fi mulțumiți de lucrarea mîinilor lor; cînd nu vor mai avea tulburările de personalitate, complexele, coșurile, cînd nu vor mai fi prea slabi sau prea grași, cînd lucrurile vor intra în normal, biologic, social, relațional … Au nevoie de o fereastră deschisă spre viitor și au nevoie de modele pentru felul în care va arăta viața lor în viitor. Dacă voi sînteți un model prost pentru ei ca soți, ca părinți, ca profesioniști, ce nădejdi să mai poarte? Oferiți-le, de asemenea, perspectiva mîntuirii. Cum va fi viața lor, comportamentul lor, trăirile lor cînd Domnul îi va mîntui?

9. Fiți autentici! Nu încercați să vă prostiți pentru a le cîștiga simpatia! Adolescenții au un simț special pentru detectarea ipocriziei. Iubesc adevărul și autenticitatea. Încercarea de a fi ”cool”, de gașcă, părinții ”fără prejudecăți”, care înțeleg totul și care încearcă să dea în mintea copiilor pentru a le cîștiga prietenia și încrederea … este o cale care nu duce nicăieri. Ei se vor maturiza și vă vor lăsa în urmă, jalnici și penibili. Am văzut mame și tați care încearcă să trăiască o a doua adolescență alături de copiii lor. Frustrările se nasc și de o parte și de cealaltă. Voi veți încerca să întrați în haine care nu vă mai încap, ei se vor simți umiliți de modul în care voi încercați să deveniți populari printre prietenii lor, fără a înțelege cu adevărat lumea lor. Acceptați că prăpastia între generații există. Există un singur mod de a face pod peste acest hău: dragostea necondiționată pentru ei din partea noastră și Dragostea răscumpărătoare a lui Dumnezeu pentru ei și pentru noi deopotrivă.

10. Iubiți-i! Arătați-le dragoste, indiferent de comportamentul lor acum. Mîngîiați-vă cu gîndul că este temporar. Inima tatălui a fost frîntă cînd fiul risipitor a plecat de acasă, cerîndu-i moștenirea, dorind fracturarea relației. Pentru fiu, cererea moștenirii era echivalentă cu o ruptură definitivă, precum moartea. Moștenirea se cere de obicei la moartea părinților. Dar fiul risipitor s-a întors totuși din cel puțin trei motive: primul, taică-său nu i-a trimis pachet să îi sponsorizeze ticăloșiile, dar, al doilea, fiul a știut că are ușa deschisă tot timpul și, apoi, amintirile iubirii erau acolo. S-ar putea să fie momente în care să vă urască cu pasiune, mai degrabă pentru ce reprezentați : un obstacol în calea lor. Dar Scriptura ne încurajează: ”învață pe copil calea pe care trebuie să o urmeze (ar trebui, chiar dacă nu o face acum…) și cînd va îmbătrîni (nu neapărat la tinerețe) nu se va abate de la ea”, apoi ”niciun Cuvînt al lui Dumnezeu nu se întoarce fără rod”. Să ne încredem într-un Dumnezeu Suveran și Iubitor, un Dumnezeu care este Dragoste și pentru copiii noștri, cum a fost și pentru noi. Să îi iubim, postind, rugîndu-ne pentru ei fără încetare. Atît timp cît sînt în viață există speranță. Povestea fratelui meu mai mare, Aurel, care a fost răscumpărat după 40 de ani de rătăcire, după ce realmente a fugit de acasă la 18 ani precum fiul risipitor, la 58 de ani a revenit singur în Biserică, fiind rod al rugăciunilor neobosite ale unchiului meu, Florea. Dragostea s-a manifestat prin post și rugăciune. Arătați chipul și asemănarea lui Dumnezeu prin dragoste sacrificială, plină de bunătate și har. Să iertați cum vi s-a iertat! Să iubiți precum ați fost iubiți!

Photo by Helena Lopes on Unsplash