Zece lucruri pe care trebuie să le știi despre avort

1. Susținătorii pro-viață prezintă un caz oficial pentru poziția lor. Acest caz este rezumat în următorul silogism:

Premisa 1: Este greșit să ucizi în mod intenționat o ființă umană nevinovată.

Premisa 2: Avortul ucide în mod intenționat o ființă umană nevinovată.

Concluzie: Prin urmare, avortul este greșit.

2. Un susținător pro-viață poate apăra acel silogism în 1 minut sau mai puțin.

„Sunt pro-viață pentru că știința embriologiei stabilește că, încă din primele etape de dezvoltare, ai fost o ființă umană distinctă, vie și întreagă. Nu ai venit dintr-un embrion; ai fost cândva un embrion. Adevărat, erai imatur și dezvoltarea ta nu era foarte vizibilă, dar nu se putea contesta ceea ce erai la acel moment. Și nu există nicio diferență esențială între embrionul care ai fost cândva și adultul care ești astăzi, care să justifice uciderea ta în acea etapă anterioară de dezvoltare. Diferențele de dimensiune, dezvoltare, mediu și dependență nu sunt motive pentru a te ucide atunci, dar nu acum.”

3. Că avortul – care ucide în mod intenționat o ființă umană nevinovată – este recunoscut ca fiind ucidere de mulți care efectuează și apără practica aceasta.

Warren Hern, unul dintre practicienii avortului, scrie: „Am ajuns la un punct în această tehnologie specială [avortul D&E – dilatare si evacuare (n.t.)] în care nu există nicio posibilitate de a nega un act de distrugere. Este în fața ochilor cuiva. Senzațiile de dezmembrare curg prin forceps ca un curent electric.” Feminista Camille Paglia recunoaște sincer că „avortul este crimă, exterminarea celor fără putere de către cei puternici. Liberalii, în cea mai mare parte, au evitat a se confrunta cu consecințele etice ale acceptării avortului, care are ca rezultat anihilarea unor indivizi și nu doar a unor aglomerări de țesut oarecare.” Feminista Naomi Wolf numește avortul unui făt uman o „moarte adevărată”.

4. Biblia este pro-viață chiar dacă cuvântul „avort” nu apare.

Scriptura este clară că toți oamenii au valoare pentru că poartă chipul făcătorului lor (Geneza 1:26-28; Iacov 3:9). În termeni profani, asta înseamnă că oamenii sunt valoroși prin ceea ce sunt, nu prin ceea ce fac. Oamenii au valoare pur și simplu pentru că sunt oameni.

Deoarece oamenii poartă chipul lui Dumnezeu, vărsarea sângelui nevinovat este strict interzisă (Exod 23:7; Proverbele 6:16-19; Matei 5:21). Avortul este uciderea intenționată a unei ființe umane nevinovate. Astfel, pasajele din Scriptură care interzic vărsarea sângelui nevinovat se aplică la fel de mult celor nenăscuți ca și oricărei alte ființe umane nevinovate.

5. Presupusa tăcere a Bibliei cu privire la avort nu înseamnă că autorii ei au tolerat practica.

Interdicțiile împotriva avortului erau în mare parte inutile în vremurile biblice. Într-o cultură în care copiii sunt un dar și sterilitatea este un blestem și în care destinul unei națiuni depinde de faptul că părinții au mulți copii, avortul este de neconceput.

6. Predicarea despre avort nu este o distragere a atenției de la responsabilitățile Marii Trimiteri ale Bisericii locale, ci este parte integrantă a acesteia.

Premisa 1: În Marea Trimitere, Hristos a poruncit Bisericii să meargă să facă ucenici.

Premisa 2: Modul în care facem ucenici este să „îi învățăm să asculte” de poruncile Lui.

Premisa 3: Una dintre aceste porunci este să nu vărsăm sânge nevinovat.

Premisa 4: Avortul este vărsarea de sânge nevinovat.

Concluzie: Prin urmare, predicarea despre avort se referă la responsabilitățile Marii Trimiteri ale Bisericii locale.

7. Poziția pro-life nu se bazează pe perspective personale.

A afirma că numai femeile pot vorbi despre avort înseamnă a comite eroarea ad hominem, adică a ataca persoana, mai degrabă decât argumentul pe care îl prezintă. De asemenea, ridică o întrebare îngrijorătoare: ce femei ajung să vorbească?

Într-adevăr, chiar și în rândul feministelor care susțin avortul, nu există o singură perspectivă asupra problemei. Feminista Naomi Wolf numește avortul „o moarte adevărată”, în timp ce feminista Katha Pollitt consideră că nu este diferită de a aspira prin casă. Pe scurt, în timp ce perspectivele de gen asupra avortului ne ajută să înțelegem experiența personală, ele nu înlocuiesc investigația rațională. Mai degrabă, sunt argumentele care trebuie avansate și apărate. La urma urmei, femeile pro-viață folosesc aceleași argumente ca și bărbații pro-viață.

8. Creștinii pro-viață spun o poveste mai bună privind egalitatea.

Fiecare ființă umană are un drept egal la viață sau doar unii îl au, în virtutea unor caracteristici care pot apărea și dispare în cursul vieții noastre? Într-adevăr, poziția de alegere a avortului subminează egalitatea umană. Adică, dacă oamenii au valoare doar datorită unor caracteristici dezvoltate, cum ar fi conștiința de sine, pe care niciunul dintre noi nu o împărtășește în egală măsură, rezultă că, deoarece această caracteristică vine în grade diferite, drepturile fundamentale ale omului apar în grade diferite. Egalitatea umană este astfel un mit!

Din punct de vedere teologic, este mult mai rezonabil să susținem că, deși oamenii diferă enorm în gradele lor respective de dezvoltare, ei sunt totuși egali, deoarece împărtășesc o natură umană comună, făcută după chipul lui Dumnezeu.

9. Imaginea avortului-victimă schimbă narațiunea.

După cum subliniază Gregg Cunningham, atunci când arăți imagini cu avort, „avortul protestează în sine”. Efeseni 5:11 spune: „Nu luați parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiţi-le.”Aproape fiecare mișcare de reformă socială de succes de la începutul secolului al XX-lea a folosit imagini tulburătoare pentru a transmite rele pe care doar cuvintele nu le pot transmite.

Imaginile tulburătoare schimbă modul în care oamenii simt despre avort, în timp ce faptele și argumentele pot schimba modul în care gândesc. Ambele sunt vitale în schimbarea comportamentului. Adversarii noștri recunosc asta. <<Când cineva ridică un model de făt de șase luni și o pereche de foarfece chirurgicale, spunem „alegere” și, de fapt, pierdem>>, scrie feminista Naomi Wolf.

10. Remediul pentru vinovăția post-avort nu este evitarea. Este iertarea.

Imaginile cu avorturi sunt dureroase de văzut. Însă folosite în mod corespunzător, ele pregătesc scena pentru vestea bună a Evangheliei, singura care ne poate vindeca de păcatul nostru. Imaginile fac munca grea – aceea de a concretiza păcatul; dar cuvintele mele mângâie și aduc speranță.

Bărbații și femeile care au trecut prin experienta unui avort nu au nevoie de o scuză. Au nevoie de un schimb: neprihănirea lui Hristos pentru păcătoșenia lor. La fel ca toți păcătoșii iertați, bărbații și femeile aceștia pot trăi în fiecare zi asigurați că Dumnezeu îi acceptă pe baza neprihănirii lui Hristos, nu pe a lor.

Scott Klusendorf, Crossway

Sursa foto: Photo by charlesdeluvio on Unsplash