- Piatra Rosetta
În 1798, Napoleon a invadat Egiptul. A adus cu el o echipă de oameni de știință pentru a evalua monumentele din regiune. Cea mai importantă descoperire a expediției respective a fost piatra Rosetta, care s-a dovedit a fi instrumentul prin care s-au descifrat hieroglifele egiptene.
Piatra era datată din perioada lui Ptolemeu V (204-180 î.Hr.) și avea înscrieri în greacă, demotică și hieroglife. Greaca, binecunoscută învățaților din acea vreme, s-a dovedit a fi o traducere a limbii egiptene antice prezentă pe piatră. Descifrarea scrierii hieroglifice a marcat începutul studiului textelor egiptene antice.
2. Manuscrisele de la Marea Moartă
În 1947, niște păstori au dat de o peșteră, într-o regiune aridă din vestul Mării Moarte. Ceea ce au descoperit înăuntru va fi declarat mai târziu ca cea mai mare descoperire arheologică a sec. XX. În următorii ani, alte peșteri similare vor fi explorate în zonă, iar în ele s-au găsit peste 800 de documente fragmentate, majoritatea fiind scrieri în ebraică pe piele (câteva pe pergament), incluzând fragmentele a 190 de suluri biblice. Majoritatea au avut dimensiuni reduse, cuprinzând o zecime dintr-o carte biblică; totuși, a fost descoperit un sul complet care conținea cartea Isaia. S-a găsit aproape fiecare carte a Vechiului Testament, precum și alte scrieri valoroase pentru comunitatea care a trăit în peșterile respective. Cele mai vechi pergamente datează din sec. III-lea î.Hr, majoritatea fiind din primul sau al doilea secol î.Hr.
Probabil cea mai mare contribuție a acestei descoperiri este înțelegerea pe care o avem asupra transmiterii textului biblic. Este încurajator să constatăm că diferențele dintre Vechiul Testament al manuscriselor de la Marea Moartă și diferitele ediții ale textului în limba ebraică – tipărite o mie de ani mai târziu și folosite în prezent – sunt minime și implică doar câteva detalii textuale. Înțelesul textului nu este afectat de aceste mici diferențe.
3. Inscripția de la Tel Dan
Excavările făcute în 1993 la Tel Dan au descoperit o inscripție care conținea cuvântul BYTDWD. S-a constatat că înseamnă “casa lui David” și datează din secolul IX î.Hr. Inscripția a fost acoperită de un strat de cenușă datorită unei invazii asiriene din perioada 733-722 î.Hr. Stratul de cenușă sigilează tot ceea ce se află dedesubt, ceea ce înseamnă că artefactele găsite acolo sunt anterioare invaziei.
Inscripția ne informează despre o bătălie purtată împotriva Israelului şi a lui Iuda în jurul anului 841 î.Hr, probabil de regele Hazael al Damascului, posibilul autor al textului. Stela a fost ridicată pentru a-i comemora victoria asupra Israelului şi, probabil, a fost sfărâmată atunci când regatul de nord şi-a obţinut independenţa faţă de Damasc câţiva ani mai târziu.
4. Sulurile Ketef Hinnom
În 1979, arheologul israelian Gabriel Barkay făcea săpături într-o serie de camere funerare săpate în piatră, la Ketef Hinnom, în sud-vestul Ierusalimului. Mormintele erau specifice Epocii târzii a Fierului (aprox. sec VII î.Hr.). Mormântul specific al acestei perioade era săpat în piatră; persoana decedată era așezată pe o bancă, în interior, alături fiind puse obiecte personale precum bijuterii, vase sau ornamente. După descompunerea corpului, oasele erau puse într-o cutie, sub bancă. Când echipa de arheologi a găsit cutia, au dat peste două suluri de argint. Deoarece erau din metal, desfășurarea și descifrarea lor a fost anevoioasă. Desfășurarea sulului mai mare, care avea 7,6 cm, a durat trei ani. Primul cuvânt care a fost descifrat a fost “Yahweh”. Sulurile erau inscripționate cu binecuvantarea din Numeri 6. Datorită timpului necesar pentru descifrarea textului, descoperirea nu a fost făcută publică până în anul 1989.
Sulurile sunt cele mai vechi citate ale unui text biblic în ebraică și pot fi văzute la Muzeul Israel din Ierusalim. Sunt mai vechi decât manuscrisele de la Marea Moartă cu 400 de ani și sunt neprețuite în criticismul textual; de asemenea, subliniază importanța binecuvântării făcute de preoți în națiunea Israel.
5. Piatra moabită
În 1868, un misionar în Ierusalim a găsit o piatră care părea să dateze din antichitate. Vânzătorii au spart-o în mai multe bucăți pentru a le vinde separat și a face mai mulți bani. Din fericire, a fost făcută o copie a pietrei înainte de a fi spartă (aceasta copie se găsește la Luvru). Textul inscripționat este în moabită și datează din sec. IX î.Hr.. Se crede ca fost ridicată de regele Meșa al Moabului în cinstea victoriilor sale militare. Textul începe cu cuvintele: “Eu sunt Meșa, fiul lui Chemoș, regele Moabului.”
Textul prezintă versiunea regelui a războiului împotriva Israelului din anul 850 î.Hr, în care Moabul s-a răsculat împotriva regelui Ioram al Israelului, la puțin timp după moartea lui Ahab. Meșa vorbește despre victoriile sale asupra Israelului. Biblia relatează același eveniment în 2 Împărați 3, însă oferă o perspectivă diferită, evidențiind contraatacurile Israelului împotriva Moabului.
John D. Currid, Crossway
Sursa foto: Photo by Jeremy Bezanger on Unsplash
Donează online și susține Edictum Dei.
Donează