Lumea virtuală afectează negativ scena întâlnirilor reale. Dacă nu credeai acest lucru, Anna Bonta Moreland, profesor la Villanova, a detaliat pentru First Things experiența pe care a avut-o cu studenții ei. Le-a dat acestora un proiect care presupunea o discuție online în care își împărtășeau experiențele avute la întâlnirile romantice. Rezultatele au dezvăluit cât de sătui erau acești tineri de cultura relațiilor pasagere. Însă, când au discutat acest subiect la ora de curs, au fost mult mai rezervați. Era un lucru mult prea personal pentru a putea fi discutat față în față, chiar dacă studenții erau obișnuiți să-și dezvăluie toate secretele (câteodată, la propriu!) întâlnirilor online.
“Ce le-au făcut tinerilor aceste aplicații matrimoniale?”, se întreabă ea. Eu aș merge puțin mai departe, deoarece nu cred că doar aplicațiile sunt responsabile pentru reticența tinerilor de a se căsători și a-și întemeia o familie. Responsabilă este ideea că pentru a ajunge la căsătorie, ai nevoie de perfecțiune.
Goana după perfecțiune este hrănită, cu siguranță, de nevoia noastră după satisfacția imediată, într-o societate materialistă. Moreland spune despre studenții ei: “Se mulțumesc cu un remediu temporar și rapid al dorinței umane profunde de a iubi și a fi iubit, de a cunoaște și a fi cunoscut”, gândindu-se mereu că în cele din urmă vor găsi perechea potrivită, însă nu chiar acum. Lumea virtuală întărește această impresie, prezentând mult prea multe opțiuni: o posibilă pereche are carismă, însă alta e plină de bunătate, iar a treia e foarte inteligentă. Dacă ai putea găsi fiecare calitate dezirabilă într-un singur pachet, care ar exploda de afecțiune în momentul în care interacționează cu destinatarul!
Goana după perfecțiune este mânată, de asemenea, de frica de a nu repeta aceleași greșeli ca generațiile trecute, adică divorțul, care face ravagii în cultura modernă. Din cauză că mulți dintre tinerii de azi au fost crescuți în familii destrămate, se tem să se căsătorească. Astfel, se vor implica în relații de scurtă durată, trecând de la un partener la altul cu repeziciune atunci cand este dezamăgit, căutând mereu sufletul pereche care le va satisface toate nevoile și nu-i va părăsi niciodată.
Din păcate, goana după perfecțiune într-un partener sau în căsătorie este zadarnică. Acest aspect este dezbătut de Alexander Riley, într-o recenzie a cărții lui Jordan Peterson, “Dincolo de ordine”, pentru Chronicles Magazine. În loc să ne străduim să ne imaginăm și să căutăm perfecțiunea la ceilalți, Peterson sugerează ca fiecare individ să-și cizeleze propriul caracter, căutând să se pregătească și să se perfecționeze pentru responsabilitatea căsătoriei:
“Contrar mesajului care domină cultura modernă, nu vei putea găsi partenerul și căsnicia perfectă. Poți deveni tu însuți partenerul perfect prin efort constant și voința neclintită de a-ți îmbunătăți relația cu celălalt. Oamenii care așteaptă perechea potrivită vor afla că idealismul lor stă în calea schimbării practice a sinelui care este necesară pentru a deveni persoana capabilă de a fi căsătorită cu un singur partener toată viața.”
În concluzie, cei care vor să se căsătorească și cei care vor să se căsătorească bine vor munci pentru a se perfecționa pe sine. Nu vor pierde timpul glisând ecranul în dreapta și-n stânga sau cuplându-se cu unul, apoi cu altul pentru a testa dacă perfecțiunea există. Respingând goana după perfecțiune, vor învăța lepădarea de sine, o calitate importantă care face ca relația și apoi căsătoria dintre doi oameni imperfecți să meargă.
Este bine ca tinerii să aibă grijă cu cine aleg să se căsătorească. Dar în această grijă, ei ar trebui să fie cei care se asigură că viitorul partener se va căsători cu o persoană altruistă.
Annie Holmquist, Intellectual Takeout
Sursa foto: Aldo Delara on Unsplash
Donează online și susține Edictum Dei.
Donează
Loghează-te cu Facebook
Loghează-te cu Google
Loghează-te cu Twitter