Vom fi cu adevărat vii în cea de-a treia zi de naștere

Când și cum se va întâmpla nu știu – dacă cu sau fără avertisment, când sunt aproape de nouăsprezece ani sau de nouăzeci, în căminul meu, la spital sau în natură, în pace sau în agonie, datorită degradării naturale a trupului (așa cum este descrisă în Eclesiastul 12) sau datorită vreunei boli mortale, violenței umane, erori de calcul sau datorită venirii lui Cristos care va sfârși această lume. Tot ceea ce știu cu certitudine e că într-o zi, într-un anumit mod inima mea se va opri, iar ceea ce lumea va numi ziua morții mele va fi de fapt o zi de naștere – a treia la număr.

Viața viitoare

Care sunt celelalte două zile de naștere? Prima este ziua în care am părăsit pântecele mamei mele pentru a vedea, simți, a mă hrăni și a striga la fel ca orice alt locuitor al acestei lumi fizice. A doua a fost atunci când am ieșit din întunericul spiritual optsprezece ani mai târziu, pentru a vedea, simți, a mă hrăni și a striga despre mântuirea lui Dumnezeu și dragostea lui Cristos pentru mine. Vedeți, prin “zi de naștere” nu mă refer la vreo aniversare, ci la o zi în care am început să mă bucur de darurile lui Dumnezeu într-un mod pe care înainte nu mi-l imaginam. Aceste lucruri mi le va aduce și ziua în care inima mea va înceta să mai bată, și de aceea ziua morții va fi de fapt o zi de naștere.

D.L. Moody a spus: “Într-o zi vi se va spune că Moody a murit. Să nu credeți! În ziua aceea voi fi înaintea tronului, voi fi mai viu decât am fost vreodată.” Așa este, și la fel se va întâmpla și cu mine.

Un prieten a scris: “O, Doamne, sunt atât de recunoscător că Te-am rugat să preiei controlul vieții mele, să fii autoritatea și Domnul meu, sunt atât de ușurat că nu este decizia mea să aleg vremea în care să scriu ‘moarte’ sau ‘sfârșit’ acestei umblări pământești, pentru că, datorită naturii mele omenești, în nesăbuința mea neștiutoare aș putea alege să nu aleg niciodată!… Pentru că moartea este o ușă către mai mult, nu către mai puțin, un plus în loc de un minus, o creștere în loc de o descreștere, o umplere în loc de o golire, o zi de naștere în loc de un priveghi!”

Privim la moarte ca la o ieșire din lumina pe care o iubim într-un întuneric intolerabil. Așa este pentru cei necredincioși, însă pentru creștini moartea este o intrare, o cale care duce de la amurgul de aici (din punct de vedere spiritual, viața de aici nu este niciodată mai mult decât atât) în lumina deplină a contemplării lui Dumnezeu.

“Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu şi-I slujesc zi şi noapte în Templul Lui. Cel ce şade pe scaunul de domnie Îşi va întinde peste ei cortul Lui. Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici soarele, nici vreo altă arşiţă. Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieţii şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.” (Apocalipsa 7:15-17)

Pavel spune “aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine” (Filipeni 1:23). Moartea unui creștin e o promovare, nu o tragedie, oricat de timpuriu ar veni ea în viață; cei îndoliați plâng pentru ei înșiși și pentru cei rămași în urmă. Când Creștina din “Călătoria Creștinului” a lui Bunyan a murit, “copiii ei au plâns, însă Inimosul și Luptător-pentru-Adevăr” – doi oameni ai credinței care știau ce înseamnă de fapt moartea – “cântau de bucurie la țimbale și harfe”. George MacDonald spunea: “Dacă am știi ce știe Dumnezeu despre moarte, am bate din palme”.

Cum pot fi sigur de toate acestea? În primul rând, din Biblia mea, în al doilea, din botezul meu. Evreii erau oameni ai uscatului, iar apa în Scriptură (valuri, adâncuri, furtuni) simbolizează adesea haosul și moartea. “Mi-au năvălit apele peste cap şi ziceam: ‘Sunt pierdut!’” (Plân. 3:54). În botez, cufundarea în apă semnifică moartea fizică împreună cu Isus, precum și cea morală prin pocăință și lepădare de sine, iar ieșirea din apă este un semn de continuitate împreună cu Isus după moarte în învierea fizică, precum și un simbol al reînnoirii spirituale.

Astfel, botezul este o promisiune manifestă de la Dumnezeu că moartea nu va pune capăt existenței sau bucuriei mele, deoarece un nou dar al vieții va acoperi condamnarea la moarte. Faptul că am participat activ atunci când slujitorul lui Dumnezeu m-a botezat ma-nvață că trebuie să depind de harul activ al lui Dumnezeu pentru a mă duce acasă. Promisiunea lui Dumnezeu pe care o găsesc în botez se întinde până pe patul de moarte și după aceea, când Domnul Isus mă va lua la Sine (Ioan 14:1-4, 17:24). Când Browning a scris “cea mai buna parte încă nu a venit”, avea dreptate. Cea de-a treia zi de naștere a mea încă nu a venit.

J.I. Packer, Growing in Christ

Photo by Kurt Cotoaga on Unsplash