Viața la intersecție … cu moartea

Intersecția vieții cu moartea este inevitabilă. Vom muri cu toții. Nu există viață fără de moarte și tinerețe fără bătrînețe în această carne. De aceea o vom preschimba. Iar ziua trecerii? Psalmul 139:16 spune că ”Toate zilele mele au fost scrise în Cartea Ta, mai înainte să fi fost vreuna dintre ele!”. Dumnezeu, în suveranitatea Sa, a hotărît nașterea, dar și trecerea, moartea.

În 1 noiembrie 2023 am experimentat cea mai dureroasă și dramatică intersecție din viața mea, intersecția cu moartea. Ironic, dar ce mi s-a întîmplat este tot din această familie a disecărilor, rupturilor, fracturilor, secționărilor: o triplă disecție de aortă. Pe crucea mea trebuia să scrie 28 ianuarie 1971 – 1 noiembrie 2023. Sînt în viață acum (nu se știe pentru cît timp încă!) doar în urma unei cascade de miracole. Fiecare bătaie a inimii mele este în sine un miracol. De 11 luni trăiesc cu perspectiva unei rupturi masive de aortă în zona coronarelor, imediat la ieșirea din inimă, unde mai am doar cîțiva cm din aorta mea naturală. Aceste 11 luni mi-au schimbat complet viața. Am devenit practic bolnav terminal. Știu exact ce simte cineva care iese din cabinetul medicului cu verdictul: ”mai sînt probabil zile, săptămîni, în cel mai optimist caz … cîteva luni!”.

Această întretăiere a fost pentru mine o schimbare totală de direcție în toate domeniile din viața mea: familie, vocație, profesie, hobby-uri. Dumnezeu a intrat în camerele mele și a răsturnat totul, a aruncat pe fereastră, a ars, a distrus, a spart.

Dacă însă m-ar întreba El acum: ”Ai dori să ne întoarcem în 1 noiembrie și viața să îți fie la fel cum a fost? Să trăiești cum ai trăit? Să te bucuri de ce te-ai bucurat? Să muncești cum ai muncit? Să îți urmezi visurile, proiectele, planurile … viața așa cum era!” (Făceam școala de piloți, plănuiam niște pelerinaje cu bicicletele pentru cauze caritabile, aveam în plan cîteva proiecte academice de lungă durată, patru cărți de sertar et c.) I-aș răspunde și acum: ”Nu, Doamne! Mergem tot așa, dar nu mă lăsa singur! Vreau să merg în continuare cu Tine!”

Dumnezeu a creat o întretăiere în viața mea, o furcă de cărări, o răscruce, pe care am resimțit-o în modul în care Psalmistul o pune cel mai bine: ”El mi-a frânt puterea în drum și mi-a scurtat zilele.” (Psalmul 102:23). Dar imediat este versetul 24: ”Eu zic: „Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani țin veșnic!”

În toată această perioadă în care am trăit între viață și moarte, la răscrucea dintre sănătate și boală, ce mi-a păstrat mintea limpede și speranța nevătămată a fost faptul că dincolo și pe lîngă toate intersectările și popasurile de răscruce din calea mea, m-am întîlnit cu Dumnezeu sau, mai bine zis, Dumnezeu mi-a tăiat calea, viața mi-a ajuns la răs-cruce cu Viața Lui, și moartea mea s-a întretăiat cu moartea Sa, asfel că viața mea, tăiată fiind, va fi împletită cumva cu Viața din El.

Orice astfel de încrucișare de cărări cu Dumnezeu este traumatizantă. Nu poți rămîne în picioare, întreg și vesel, așa cum Iacov n-a rămas întreg după lupta cu Îngerul. Același Înger care l-a lovit pe Iacov ca să șchiopăteze, tăindu-i calea, Același Înger care l-a prins în drum pe Saul din Tars în drumul Damascului, orbindu-l și schimbîndu-i destinația și destinul, Același m-a lovit și pe mine în piept, ologindu-mă, hăcuindu-mă, despicîndu-mă de la gît pînă la stern, sfîșiindu-mă, ca să mă întregească. În toată această perioadă de recuperare ceea ce am simțit a fost de fapt, iarăși paradoxal, o întregire, nicidecum un proces handicapant, deși pierderile biologice, și nu numai, au fost imense.

În toată această perioadă mi-au sunat în minte cuvinte ca acestea: ”Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită.” (Romani 12;2) sau ”Frații mei, să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări, ca unii care știți că încercarea credinței voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-și facă desăvârșit lucrarea, ca să fiți desăvârșiți, întregi și să nu duceți lipsă de nimic.” (Iacov 1:2-4) și altele din aceeași zonă a ironiei, paradoxului și oximoronului.

Va urma!