Valoarea vieții-meditație din 1 Samuel 26

De o bună bucată de vreme acum, Saul caută să îl omoare pe David. Iată ce citim în 1 Samuel 19:15: „Saul i-a trimis înapoi să-l vadă și a zis: „Aduceți-l la mine în patul lui, ca să-l omor.” Nu doar că Saul caută să îl omoare pe David, dar îi omoară pe toți cei bănuiți că, într-un fel sau altul, l-au ajutat: „Și împăratul [Saul] a zis alergătorilor care stăteau lângă el: «Întoarceți-vă și omorâți pe preoții Domnului, căci s-au învoit cu David: au știut bine că fuge și nu mi-au dat de veste»” (1 Samuel 22:17). Într-un cuvânt, Saul caută să curme viața unui om, timp în care seamănă moartea în jurul lui.

Cât de diferită este atitudinea lui David! Acesta ajunge în fața lui Saul care, la fel ca întreaga oștire care îl înconjoară, doarme. Dumnezeu este Acela care îi cufundase în acel somn adânc, lucru care ne dă de înțeles că David se află aici în fața unui test: „Nimeni nu i-a văzut, nici n-a băgat de seamă nimic și nimeni nu s-a deșteptat, căci Domnul îi cufundase pe toți într-un somn adânc” (v. 12).

David are oportunitatea de a curma viața aceluia care încearcă să îi curme viața! Oare nu este acesta un moment providențial? Cum altcumva ar putea fi interpretat acest moment decât ca ocazia oferită de Domnul lui David pentru a-și omorî vrăjmașul, pentru ca, în felul acesta, drumul spre împărăție să i se deschidă? David înțelege însă semnificația momentului; înțelege că inima lui este încercată, este testată. Saul, împăratul actual, fusese lepădat, iar el, David, fusese uns. Miza lui Dumnezeu nu era însă doar înlocuirea unui om cu altul, ci înlocuirea aceluia care disprețuiește Cuvântul Lui, cu un om „după inima Lui” (1 Samuel 13:14). Vechiul împărat semăna moartea, în dorința de a-și păstra împărăția. Iată testul: este noul împărat diferit? Sau va semăna și el moarte, precum primul?

Textul biblic răspunde la această întrebare cu un da apăsat! Noul împărat e diferit! Până și Saul înțelege lucrul acesta, atunci când îi spune lui David: „În ziua aceasta, viața mea a fost scumpă înaintea ta” (v. 21). Răspunsul lui David, întărește această realitate: „Domnul va răsplăti fiecăruia după dreptatea lui și după credincioșia lui: căci Domnul te dăduse azi în mâinile mele și eu n-am vrut să pun mâna pe unsul Domnului. Și după cum viața ta a avut un mare preț înaintea mea, tot așa și viața mea va avea un mare preț înaintea Domnului și El mă va izbăvi din orice necaz” (v. 23-24).

David știe că viața sa are preț înaintea Domnului și că El poate să o păzească de orice rău și de orice primejdie. Aceasta îi dă libertatea să protejeze viața celor de lângă el, să confere valoare chiar și vieții acelora care caută să îi ia viața. Iată o lecție valoroasă pentru societatea noastră în care am ajuns să fim obsedați de calitatea propriei vieți, de drepturile și foloasele noastre, în timp ce manifestăm un dispreț total față de viața celorlalți oameni. Practica avortului este o ilustrare cât se poate de elocventă a acestei realități. O mulțime de oameni care, sacrifică viața unei ființe, de dragul plăcerii.

Bineînțeles că, și de data aceasta, David este doar o anticipare a Marelui Fiul al lui David, Marele Împărat care Și-a trăit întreaga viață împlinind voia lui Dumnezeu sau, reformulând, „după inima Lui.” A prețuit El viața? Următoarele afirmații pe care le-a făcut și pe care le-a trăit, cu toate implicațiile lor, sunt cât se poate de relevante:

„Căci Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească să-Și dea viața răscumpărare pentru mulți” (Marcu 10:45).

„Nu este mai mare dragoste decât să-și dea cineva viața pentru prietenii săi” (Ioan 15:13).

„Hoțul nu vine decât să fure, să înjunghie și să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viață și s-o aibă din belșug. Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun își dă viața pentru oi” (Ioan 10:10-11).