Un Crăciun sub umbra morții!

Tânăr, plin de viață și putere, dezbrăcat până la brâu, Cristos își întinde mâinile după o zi de lucru. Ultimele raze ale soarelui înainte de apus intră prin ușa deschisă. Sub aceste raze de lumină, trupul Său proiectează o umbră întunecată, sub forma unei cruci, pe peretele din spatele Lui. Raftul cu unelte de pe perete arată ca o bară orizontală pe care sunt crucificate brațele Lui. Detaliile tabloului se încadrează perfect în această umbră a crucificării, amplificând tema morții care e centrală în misiunea lui Cristos.

În stânga stă o femeie îngenunchiată. Nu i se vede fața, dar știm că e Maria. Ea privește spre umbra crucii de pe perete, umbră care o întrerupe din căutarea ei printr-un cufăr, cufăr în care sunt bijuterii și daruri prețioase primite de la magi. Pe raftul de lemn sunt agățate unelte folosite de tâmplar, dar care sunt și obiecte de tortură: piroane lungi și alte unelte ascuție. Câteva bețe de trestie lungi și uscate sunt rezemate de acest raft, amintind de buretele cu oțet înfipt într-o trestie și oferit lui Cristos pe cruce. Umbra ferăstrăului arată ca o suliță îndreptată spre coasta Sa, iar umbra firului roșu de plumb se oprește deasupra inimii. Pe pervazul ferestrei se văd două rodii, dar și un sul puțin desfășurat ce ne amintește de textele profetice cu privire la El. Deasupra ferestrei din atelier, zidul are o mică deschizătură, sub forma unei stele, steaua călăuzitoare a magilor.

Cu toate că din punct de vedere istoric ideea este fictivă, teologic ea este validă. În tablou, atât trecutul cât și viitorul lui Cristos Cel întrupat sunt în armonie cu prezentul în care se proiectează crucea sub forma unei umbre. Chiar de la nașterea Sa, ba chiar dinainte de a fi lumea creată, crucea și-a proiectat umbra înaintea Lui. Moartea a ocupat un loc central în misiunea Lui, a fost țelul întrupării și a vieții Lui. Întruparea Sa a fost umbrită de moartea Lui substitutivă, în locul nostru.

Textul evangheliei lui Ioan nu începe ca ceilalți evangheliști, cu relatarea nașterii Lui, ci ne trimite dincolo de timp, înainte de începutul istoriei și a creației. Primele cuvinte din Ioan, „la început era Cuvântul și Cuvântul era Dumnezeu” creează o paralelă cu relatarea din Geneza 1:1 și afirmă că El e Dumnezeu, păstrând totuși distincția față de Tatăl. Nimeni nu-și propune ca moartea să fie obiectivul central al vieții sale, dar Cristos a făcut din moartea Sa pentru noi, scopul venirii Sale în lume. El a afirmat că a venit „să-și dea viața ca răscumpărare pentru mulți”. Cel puțin 29 de profeții din Vechiul Testament, rostite de voci diferite între 1.000-500 îHr. și care vorbesc despre vânzarea, procesul, moartea și îngropararea Sa s-au împlinit în Cristos, într-un interval de doar 24 de ore.

Sărbătoarea ne provoacă să medităm la taina întrupării, a Sfintei Treimi, să ne mirăm și să ne umilim în fața celor ce nu pot fi pătrunse pe deplin de mintea noastră finită:

„Abia mă gândesc la Unime şi sunt luminat de Treime; abia i-am deosebit pe Trei, şi sunt iarăşi atras de Unul. Când îmi reprezint pe Unul din cei Trei îmi pare a fi totul, şi într-atât mi se umple de El ochiul, încât întregul îmi scapă. Nu pot înţelege măreţia Lui…” (Grigore de Nazianz);

David Goran, pentru Edictum Dei

Sursa foto: Wikipedia